CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 54,
având în vedere propunerea Comisiei (
1
),
în cooperare cu Parlamentul European (
2
),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (
3
),
întrucât articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat prevede coordonarea, în măsura în care este necesar și în vederea echivalării lor, a garanțiilor cerute de statele membre societăților, în înțelesul articolului 58 alineatul (2) din tratat, în vederea protejării intereselor asociaților, cât și ale terților;
întrucât, în vederea unei coordonări ulterioare, Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind situațiile financiare anuale ale anumitor forme de societăți (
4
), întemeiată pe articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat și modificată ultima dată de Directiva 90/605/CEE (
5
) nu este aplicabilă în mod obligatoriu, societăților de asigurare, denumite în continuare „întreprinderi de asigurare”; întrucât, dată fiind importanța capitală a acestor întreprinderi în cadrul Comunității, această coordonare nu ar mai putea fi amânată după punerea în aplicare a directivei menționate;
întrucât Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind situațiile financiare consolidate (
6
), întemeiată pe articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat și modificată ultima dată prin Directiva 90/605/CEE, nu prevede derogări pentru întreprinderile de asigurare decât până la expirarea termenelor prevăzute pentru aplicarea prezentei directive; întrucât rezultă că prezenta directivă trebuie să conțină și dispoziții specifice privind situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare;
întrucât urgența acestei coordonări este dată și de faptul că întreprinderile de asigurare desfășoară și activități internaționale; întrucât o mai bună comparabilitate a situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare consolidate ale acestor întreprinderi are o importanță esențială pentru creditori, debitori, asociați, asigurați și consilierii acestora, precum și pentru public în general;
întrucât, în statele membre, formele juridice ale întreprinderilor de asigurare concurente sunt multiple; întrucât întreprinderilor care practică asigurarea directă practică în general și reasigurarea și intră astfel în concurență cu întreprinderile de reasigurare specializate; întrucât este prin urmare necesar să nu se limiteze coordonarea la formele juridice prevăzute de Directiva 78/660/CEE, ci să se aleagă un domeniu de aplicare care să corespundă celui din Directiva 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă (
7
), modificată ultima dată prin Directiva 90/618/CEE (
8
), și domeniului de aplicare a Directivei 79/267/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare de viață (
9
), modificată ultima dată prin Directiva 90/619/CEE (
10
), dar să se extindă reglementarea și asupra unor întreprinderi excluse din domeniul de aplicare a acestor directive, precum și asupra întreprinderilor de reasigurare;
întrucât, deși a părut indicat, având în vedere particularitățile întreprinderilor de asigurare, să se propună o directivă separată privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale acestor întreprinderi, aceasta nu înseamnă că trebuie stabilit un set de norme separat de cele ale Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE; întrucât o atare disociere nu ar fi utilă și nici compatibilă cu principiile fundamentale ale coordonării dreptului societăților comerciale, dat fiind că, având în vedere locul central pe care îl ocupă în economia comunitară, întreprinderile de asigurare nu ar putea rămâne în afara unei reglementări concepute pentru totalitatea întreprinderilor; întrucât, prin urmare, acesta este motivul pentru care au fost luate în considerare numai particularitățile sectorului întreprinderilor de asigurare, în sensul că prezenta directivă reglementează numai derogările de la normele stabilite de Directivele 78/660/CEE și 83/349/CEE;
întrucât există importante diferențe de structură și de conținut între bilanțurile contabile ale întreprinderilor de asigurare din diversele state membre; întrucât prezenta directivă trebuie, așadar, să prevadă pentru toate întreprinderile de asigurare din Comunitate aceeași structură și aceleași denumiri ale pozițiilor de bilanț;
întrucât comparabilitatea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare consolidate necesită reglementarea anumitor chestiuni fundamentale referitoare la înscrierea în bilanț a diverselor operațiuni;
întrucât, pentru a putea asigura o mai bună comparabilitate, trebuie totodată să se determine cu precizie conținutul diferitelor poziții de bilanț;
întrucât poate fi util să se facă distincție între angajamentele asigurătorului și cele ale reasigurătorului prin înscrierea ca activ a părții reasigurătorului din provizioanele tehnice;
întrucât trebuie, totodată, determinată structura contului de profit și pierdere și trebuie definite anumite poziții;
întrucât, având în vedere specificul sectorului de asigurări, poate fi util ca profitul și pierderile nerealizate să fie evidențiate la nivelul contului de profit și pierdere;
întrucât, în plus, comparabilitatea cifrelor din bilanț și din contul de profit și pierdere depinde în mod esențial de valoarea atribuită elementelor de activ și de pasiv înscrise în bilanț; întrucât, pentru o apreciere corectă a situației financiare a întreprinderilor de asigurare, este necesară indicarea valorii actuale a investițiilor precum și a valorii acestora calculate pe baza principiului costului de achiziție sau a costului de producție; întrucât, cu toate acestea, obligația de a indica cel puțin în notele explicative la situațiile financiare valoarea actuală a investițiilor este formulată doar în scopul comparabilității și al transparenței și nu intenționează să conducă la modificarea tratamentului fiscal aplicat întreprinderilor de asigurare;
întrucât, pentru calcularea provizioanelor de asigurări de viață, se poate face apel la metode actuariale practicate în mod obișnuit pe piață sau admise de autoritățile de supraveghere a asigurărilor; întrucât, în condițiile prevăzute, după caz, de legislația internă, aceste metode pot fi utilizate de orice actuar sau expert cu respectarea principiilor actuariale în cadrul coordonării actuale și viitoare a normelor esențiale de supraveghere prudențială și financiară privind activitatea de asigurare de viață directă;
întrucât, din motive de prudență și transparență, la calcularea provizioanelor pentru daune, trebuie să se interzică orice deducere ori scont implicit, pe de o parte, și să se definească condiții precise pentru recursul la deducerea sau scontul explicit, pe de altă parte;
întrucât, pentru a ține seama de caracterul deosebit al întreprinderilor de asigurare, trebuie aduse o serie de modificări notelor la situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate;
întrucât, în preocuparea de a reglementa totalitatea întreprinderilor de asigurare ce intră în domeniul de aplicare a Directivelor 73/239/CEE și 79/267/CEE și al altor câteva, nu au fost prevăzute derogări ca cele cuprinse în Directiva 78/660/CEE privind întreprinderile de asigurare mici și mijlocii, dar, întrucât este indicat să fie exceptate anumite întreprinderi mutuale mici care sunt excluse din domeniul de aplicare a Directivelor 73/239/CEE și 79/267/CEE;
întrucât, din aceleași motive, prevederile Directivei 83/349/CEE care dau posibilitatea statelor membre de a exonera întreprinderile-mamă de obligația de consolidare în cazul în care întreprinderile ce trebuie consolidate nu depășesc o anumită mărime nu au fost extinse și la întreprinderile de asigurări;
întrucât, având în vedere caracterul său deosebit, sunt necesare dispoziții speciale referitoare la asociația de asigurători maritimi cunoscută sub numele de „Lloyd's”;
întrucât este indicat ca dispozițiile prezentei directive să se aplice și situațiilor financiare consolidate ale unei întreprinderi-mamă care este o societate de participare financiară și ale cărei filiale sunt, fie exclusiv, fie în principal, întreprinderi de asigurare;
întrucât examinarea problemelor ce se ridică în legătură cu prezenta directivă, mai precis în legătură cu aplicarea acesteia, necesită ca statele membre și Comisia să coopereze în cadrul unui comitet de contact; întrucât, pentru a evita proliferarea acestor comitete, este de dorit ca respectiva cooperare să se desfășoare în cadrul comitetului prevăzut la articolul 52 din Directiva 78/660/CEE; întrucât, cu toate acestea, în cazul în care va fi vorba de examinarea problemelor ce privesc întreprinderile de asigurare, comitetul va trebui să aibă o organizare adecvată;
întrucât complexitatea problemei necesită acordarea unui termen corespunzător întreprinderilor de asigurare prevăzute în prezenta directivă pentru aplicarea dispozițiilor sale; întrucât acest termen trebuie prelungit pentru a permite adaptările necesare în ceea ce privește, pe de o parte, asociația de asigurători maritimi „Lloyd's” și, pe de altă parte, întreprinderile care, la data aplicării prezentei directive, își evaluează investițiile la costul istoric;
întrucât este util să se prevadă reexaminarea anumitor dispoziții din prezenta directivă după o experiență de cinci ani de aplicare, în lumina obiectivelor unei transparențe și armonizări crescute,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: