+DIRECTIVA 2002/87/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului
---+CAPITOLUL I OBIECTIV ȘI DEFINIȚII
------+Articolul 1 Obiect
------+Articolul 2 Definiții
------+Articolul 3 Praguri pentru identificarea conglomeratelor financiare
---------+Article 3 1.
---------+Article 3 2.
---------+Article 3 3.
---------+Article 3 3a.
---------+Article 3 4.
---------+Article 3 5.
---------+Article 3 6.
---------+Article 3 7.
---------+Article 3 8.
---------+Article 3 9.
------+Articolul 4 Identificarea unui conglomerat financiar
---------+Article 4 1.
---------+Article 4 2.
---------+Article 4 3.
---+CAPITOLUL II SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ
------+SECTION 1 SCOPE
---------+Articolul 5 Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare a entităților reglementate menționate la articolul 1
------------+Article 5 1.
------------+Article 5 2.
------------+Article 5 3.
------------+Article 5 4.
------------+Article 5 5.
------+SECȚIUNEA 2 SITUAȚIA FINANCIARĂ
---------+Articolul 6 Rata de adecvare a capitalului propriu
------------+Article 6 1.
------------+Article 6 2.
------------+Article 6 3.
------------+Article 6 4.
------------+Article 6 5.
---------+Articolul 7 Concentrarea riscurilor
------------+Article 7 1.
------------+Article 7 2.
------------+Article 7 3.
------------+Article 7 4.
------------+Article 7 5.
---------+Articolul 8 Tranzacțiile în interiorul grupului
------------+Article 8 1.
------------+Article 8 2.
------------+Article 8 3.
------------+Article 8 4.
------------+Article 8 5.
---------+Articolul 9 Sisteme de control intern și proceduri de gestionare a riscurilor
------------+Article 9 1.
------------+Article 9 2.
------------+Article 9 3.
------------+Article 9 4.
------------+Article 9 5.
------------+Article 9 6.
------+SECȚIUNEA 3 MĂSURI DE FACILITARE A SUPRAVEGHERII SUPLIMENTARE ȘI COMPENTENȚELE COMITETULUI COMUN
---------+Articolul 9a Rolul Comitetului comun
---------+Articolul 9b Simularea de criză
------------+Article 9b 1.
------------+Article 9b 2.
---------+Articolul 10 Autoritatea competentă care răspunde de supravegherea suplimentară (coordonatorul)
------------+Article 10 1.
------------+Article 10 2.
------------+Article 10 3.
---------+Articolul 11 Sarcinile coordonatorului
------------+Article 11 1.
------------+Article 11 2.
------------+Article 11 3.
------------+Article 11 4.
---------+Articolul 12 Cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente
------------+Article 12 1.
------------+Article 12 2.
------------+Article 12 3.
------------+Article 12 4.
---------+Articolul 12a Cooperarea și schimbul de informații cu Comitetul comun
------------+Article 12a 1.
------------+Article 12a 2.
------------+Article 12a 3.
---------+Articolul 12b Orientări generale comune
------------+Article 12b 1.
------------+Article 12b 2.
---------+Articolul 13 Organele de conducere ale holdingurilor financiare mixte
---------+Articolul 14 Accesul la informații
------------+Article 14 1.
------------+Article 14 2.
---------+Articolul 15 Verificarea
---------+Articolul 16 Măsuri de aplicare
---------+Articolul 17 Competențele suplimentare ale autorităților competente
------------+Article 17 1.
------------+Article 17 2.
------+SECȚIUNEA 4 ȚĂRILE TERȚE
---------+Articolul 18 Întreprinderi mamă cu sediul într-o țară terță
------------+Article 18 1.
------------+Article 18 1a.
------------+Article 18 2.
------------+Article 18 3.
---------+Articolul 19 Cooperarea cu autoritățile competente din țările terțe
---+CAPITOLUL III ACTE DELEGATE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE
------+Articolul 20 Competențe conferite Comisiei
------+Articolul 21 Comitetul
---------+Article 21 1.
---------+Article 21 4.
---------+Article 21 6.
------+Articolul 21a Standarde tehnice
---------+Article 21a 1.
---------+Article 21a 1a.
---------+Article 21a 2.
---------+Article 21a 3.
------+Articolul 21b Orientări generale comune
------+Articolul 21c Exercitarea delegării de competențe
---------+Article 21c 1.
---------+Article 21c 2.
---------+Article 21c 3.
---------+Article 21c 4.
---------+Article 21c 5.
---+CAPITOLUL IV MODIFICĂRILE DIRECTIVELOR ÎN VIGOARE
------+Articolul 23 Modificări la Directiva 79/267/CEE
------+Articolul 25 Modificări la Directiva 92/96/CEE
------+Articolul 26 Modificări la Directiva 93/6/CEE
------+Articolul 27 Modificări la Directiva 93/22/CEE
------+Articolul 29 Modificări la Directiva 2000/12/CE
---+CAPITOLUL V ÎNTREPRINDERILE DE ADMINISTRARE A INVESTIȚIILOR
------+Articolul 30 Întreprinderile de administrare a investițiilor
------+Articolul 30a Administratorii fondurilor de investiții alternative
---------+Article 30a 1.
---------+Article 30a 2.
------+Articolul 30b Punerea la dispoziție a informațiilor în punctul unic de acces european
---------+Article 30b 1.
---------+Article 30b 2.
---------+Article 30b 3.
---------+Article 30b 4.
---------+Article 30b 5.
---+CAPITOLUL VI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
------+Articolul 31 Raportul Comisiei
---------+Article 31 1.
---------+Article 31 2.
------+Articolul 32 Transpunerea
------+Articolul 33 Intrarea în vigoare
------+Articolul 34 Destinatari
---+ANEXA I
---+ANEXA II
English - European Union - Financial Industry - Insurance - Capital Markets -

DIRECTIVA 2002/87/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului

DIRECTIVA 2002/87/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 16 decembrie 2002

privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului

1. Prezentare generală

,
Titlu Reglementare
CAPITOLUL I OBIECTIV ȘI DEFINIȚII CAPITOLUL I OBIECTIV ȘI DEFINIȚII
CAPITOLUL II SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ CAPITOLUL II SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ
CAPITOLUL III ACTE DELEGATE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE CAPITOLUL III ACTE DELEGATE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE
CAPITOLUL IV MODIFICĂRILE DIRECTIVELOR ÎN VIGOARE CAPITOLUL IV MODIFICĂRILE DIRECTIVELOR ÎN VIGOARE
CAPITOLUL V ÎNTREPRINDERILE DE ADMINISTRARE A INVESTIȚIILOR CAPITOLUL V ÎNTREPRINDERILE DE ADMINISTRARE A INVESTIȚIILOR
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE CAPITOLUL VI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
ANEXA I


ANEXA I

RATA DE ADECVARE A CAPITALULUI PROPRIU

Calcularea cerințelor suplimentare cu privire la rata de adecvare a capitalului propriu în cazul entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar, menționate la articolul 6 alineatul (1), se realizează în conformitate cu principiile tehnice și cu una dintre metodele prevăzute de prezenta anexă.

Fără să aducă atingere dispozițiilor următorului paragraf, statele membre permit autorităților lor competente, în cazul în care acestea au rolul de coordonator pentru un anumit conglomerat financiar, să decidă, după consultarea autorităților competente implicate și a conglomeratului, care este metoda aplicată de conglomeratul financiar în cauză.

Statele membre pot solicita ca acest calcul să se efectueze în conformitate cu una dintre metodele indicate în prezenta anexă în cazul în care conglomeratul financiar este condus de o entitate reglementată care a fost autorizată în statul membru în cauză. În cazul în care un conglomerat financiar nu este condus de o entitate reglementată în sensul articolului 1, statele membre autorizează aplicarea oricărei metode descrise în prezenta anexă, cu excepția cazului în care autoritățile competente implicate se află în același stat membru, caz în care statul membru vizat poate impune aplicarea unei anumite metode.

I.   Principii tehnice

1.   Sfera de aplicare și modul de calcul al cerințelor suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu

Indiferent de metoda utilizată, în cazul în care entitatea este o filială care acuză un deficit de solvabilitate sau, în cazul unei entități nereglementate din sectorul financiar, un deficit de solvabilitate noțional, se ia în considerare deficitul de solvabilitate total al filialei. Dacă, într-un astfel de caz, în opinia coordonatorului, răspunderea întreprinderii mamă care deține o parte din capital este limitată, în mod strict și lipsit de ambiguitate, la acea parte a capitalului, coordonatorul poate permite ca deficitul de solvabilitate al filialei să fie luat în considerare în mod proporțional.

În cazul în care nu există o legătură de capital între întreprinderile aceluiași conglomerat financiar, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorități competente implicate, stabilește care este partea proporțională care trebuie luată în considerare, având în vedere răspunderea determinată de relația existentă.

2.   Alte principii tehnice

Indiferent de metoda utilizată pentru a calcula cerințele suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu al entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar, așa cum este prezentată în secțiunea II din prezenta anexă, coordonatorul și, după caz, celelalte autorități competente implicate se asigură că se aplică următoarele principii:

(i) 

se interzice utilizarea multiplă a elementelor care pot fi luate în considerare la calcularea capitalului propriu la nivelul conglomeratului financiar („utilizare suprapusă a capitalului propriu”), precum și crearea necorespunzătoare de capital propriu în interiorul grupului; pentru a garanta eliminarea utilizării suprapuse a capitalului propriu și a creării de capital propriu în interiorul grupului, autoritățile competente aplică prin analogie principiile pertinente prevăzute de normele sectoriale corespondente;

(ii) 

până la realizarea unei armonizări mai aprofundate a normelor sectoriale, cerințele de solvabilitate aplicabile diferitelor sectoare financiare reprezentate în cadrul unui conglomerat financiar sunt îndeplinite de elemente de capital propriu în conformitate cu normele sectoriale corespondente. În caz de deficit de capital propriu la nivelul conglomeratului financiar, numai elementele de capital propriu admise de toate normele sectoriale („capitaluri trans-sectoriale”) sunt luate în considerare pentru verificarea respectării cerințelor suplimentare de solvabilitate.

În cazul în care normele sectoriale prevăd limitări la admiterea anumitor instrumente de capital propriu care ar putea fi considerate capitaluri trans-sectoriale, aceste limite se aplică mutatis mutandis la calcularea capitalului propriu la nivelul conglomeratului financiar.

La calcularea capitalului propriu la nivelul conglomeratului financiar, autoritățile competente iau în considerare și disponibilitatea și transferabilitatea efective ale capitalului propriu între diferitele entități juridice ale grupului, având în vedere obiectivele stabilite de normele privind rata de adecvare a capitalului propriu.

Dacă, în cazul unei entități nereglementate din sectorul financiar, o cerință de solvabilitate noțională se calculează conform indicațiilor din prezenta anexă secțiunea II, prin „cerință de solvabilitate noțională” se înțelege cerința privind capitalul propriu pe care entitatea în cauză ar trebui să o respecte în temeiul normelor sectoriale care i s-ar aplica în cazul în care ar fi o entitate reglementată din sectorul financiar vizat; în cazul întreprinderilor de administrare a investițiilor, prin cerință de solvabilitate se înțelege cerința privind capitalul menționată la articolul 5a alineatul (1) litera (a) din Directiva 85/611/CEE; cerința de solvabilitate noțională a unui holding financiar mixt se calculează în conformitate cu normele sectoriale din sectorul financiar cel mai important în cadrul conglomeratului financiar.

II.   Metode tehnice de calcul

Metoda nr. 1:   consolidarea contabilă

Calcularea cerințelor suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu al entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar se realizează pe baza conturilor consolidate.

Cerințele suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu rezultă din diferența dintre:

(i) 

capitalul propriu al conglomeratului financiar, calculat pe baza situației financiare consolidate a acestuia; elementele luate în calcul sunt cele admise de normele sectoriale aplicabile

și

(ii) 

suma cerințelor de solvabilitate aplicabile diferitelor sectoare financiare reprezentate în cadrul grupului; pentru fiecare din aceste sectoare, cerințele de solvabilitate se calculează în funcție de normele sectoriale corespondente.

Normele sectoriale vizate sunt: titlul V capitolul 3 din Directiva 2002/12/CE pentru instituțiile de credit, Directiva 98/78/CE pentru întreprinderile de asigurare și Directiva 93/6/CEE pentru instituțiile de credit și întreprinderile de investiții.

În cazul entităților nereglementate din sectorul financiar, care nu sunt luate în considerare la calcularea cerințelor sectoriale de solvabilitate menționate anterior, se calculează o cerință de solvabilitate noțională.

Rezultatul nu trebuie să fie negativ.

Metoda nr. 2:   deducere și agregare

Calcularea cerințelor suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu al entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar se realizează pe baza conturilor fiecărei entități din cadrul grupului.

Cerințele suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu rezultă din diferența dintre:

(i) 

suma capitalurilor proprii ale tuturor entităților din sectorul financiar, reglementate și nereglementate, care aparțin conglomeratului financiar; elementele luate în calcul sunt cele admise de normele sectoriale pertinente

și

(ii) 

suma

— 
cerințelor de solvabilitate ale tuturor entităților din sectorul financiar, reglementate și nereglementate, care aparțin grupului; cerințele de solvabilitate se calculează în conformitate cu normele sectoriale pertinente și
— 
a valorii contabile a participațiilor în alte entități din cadrul grupului.

În cazul entităților nereglementate din sectorul financiar, se calculează o cerință de solvabilitate noțională. Capitalul propriu și cerințele de solvabilitate sunt luate în considerare în mod proporțional, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (4) și cu secțiunea I din prezenta anexă.

Rezultatul nu trebuie să fie negativ.

▼M6

Metoda nr. 3:   combinare

Autoritățile competente pot permite combinarea metodelor 1 și 2.

▼B


ANEXA II


ANEXA II

PUNEREA ÎN APLICARE TEHNICĂ A DISPOZIȚIILOR PRIVIND TRANZACȚIILE ÎN INTERIORUL GRUPULUI ȘI CONCENTRAREA RISCURILOR

După consultarea celorlalte autorități competente implicate, coordonatorul stabilește categoriile de tranzacții și de riscuri pe care entitățile reglementate care aparțin unui anumit conglomerat financiar le declară în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (2) privind notificarea tranzacțiilor în interiorul grupului și concentrările de riscuri. Atunci când coordonatorul și autoritățile competente implicate stabilesc categoriile de tranzacții și de riscuri sau își emit opinia asupra acestui subiect, acestea iau în considerare structura specifică a conglomeratului financiar și gestionarea riscurilor pe care o aplică. Pentru a putea stabili tranzacțiile în interiorul grupului și concentrările de riscuri care, din cauza importanței lor, trebuie notificate în conformitate cu articolele 7 și 8, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorități competente implicate și a conglomeratului, stabilește pragurile corespunzătoare pe baza capitalului propriu reglementar și a dispozițiilor tehnice.

În cadrul controlului pe care îl exercită asupra tranzacțiilor în interiorul grupului și asupra concentrării riscurilor, coordonatorul acordă o atenție deosebită potențialului risc de contagiune în cadrul conglomeratului financiar, riscului apariției unor conflicte de interese, riscului de eludare a normelor sectoriale și nivelului sau volumului riscurilor.

Statele membre pot autoriza autoritățile competente să aplice la nivelul conglomeratului financiar dispozițiile normelor sectoriale privind tranzacțiile în interiorul grupului și concentrarea riscurilor, în special pentru a evita eludarea normelor sectoriale.

1.1 Referințe

1.2 Cerințe identificate

1.3 Standarde asociate

2. Cerințe identificate

Cerințe
Sursă Cerință

3. Standarde asociate

Standarde
Sursă Cerință