6. Abordarea de rezervă

Dacă instituțiile nu sunt capabile să aplice abordarea principală prevăzută la secțiunea 5, expunerile lor totale față de entități din sectorul bancar paralel trebuie supuse limitelor expunerilor mari în conformitate cu articolul 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (inclusiv utilizarea articolului 395 alineatul (5) din același regulament) („abordarea de rezervă”).

Abordarea de rezervă trebuie aplicată în felul următor:

• a) Dacă instituțiile nu pot întruni cerințele referitoare la procesele efective și mecani smele de control sau supravegherea de către organul lor de conducere conform prevederilor din secțiunea 4, ele trebuie să folosească abordarea de rezervă pentru toate expunerile lor față de entități din sectorul bancar paralel (adică suma tuturor expunerilor lor față de entități din sectorul bancar paralel ).
• b) Dacă instituțiile pot întruni cerințele privind procesele efective și mecanismele de control sau supravegherea de către organul lor de conducere conform prevederilor din secțiunea 4, dar nu pot strânge suficiente informații pentru a le permite să stabilească limite adecvate conform prevederilor din secțiunea 5, ele trebuie să folosească abordarea de rezervă doar în cazul expunerilor față de entități din sectorul bancar paralel pentru care instituțiile nu sunt capabile să strângă suficiente informații. Abordarea principală prevăzută în secțiunea 5 trebuie aplicată celorlalte expuneri față de entități din sectorul bancar paralel .