9.1.3 Evaluarea individuală a proprietăților imobiliare și utilizarea indexării

Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze frecvent valoarea proprietăților imobiliare constituite drept garanție, cel puțin cu frecvența prevăzută la articolul 208 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Indexarea sau alte metode similare poate fi folosită pentru a monitoriza valoarea unei garanții reale și pentru a identifica garanțiile reale care necesită reevaluare. Această metodă trebuie să respecte politica instituției, iar folosirea ei trebuie să asigure o evaluare precisă a bunului constituit drept garanție reală care urmează a fi evaluat.

Indicii folosiți pentru realizarea acestei indexări pot fi interni sau externi, câtă vreme aceștia:

• a) sunt revizuiți regulat, rezultatele acestor revizuiri sunt documentate și disponibile în permanență, iar ciclul de revizuire și cadrul de administrare a activității sunt definite în mod clar într -un document de politică aprobat de organul de conducere;
• b) sunt suficient de granulari, iar metodologia este adecvată și corespunzătoare tipului de garanție reală în discuție;
• c) se bazează pe o serie de timp suficient de extinsă de dovezi empirice observate ale unor tranzacții imobiliare efective.

Evaluările și reevaluările proprietăților imobiliare constituite drept garanție trebuie realizate individual și la nivelul fiecărei proprietăți în parte. Evaluările și reevaluările proprietăților imobiliare constituite drept garanție nu trebuie realizate folosind un model statistic ca unic mijloc de efectuare a revizuirii evaluării proprietății.

Autoritățile competente trebuie să definească un prag comun pentru evaluările și reevaluările individuale ale garanțiilor reale folosite pentru NPE-uri de un evaluator independent. Acest prag trebuie să fie aplicabil tuturor instituțiilor de credit din jurisdicția autorității respective și trebuie să fie disponibil public.