REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 620/2014 AL COMISIEI din 4 iunie 2014 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Pentru a asigura o cooperare eficientă și în timp util între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă, schimbul de informații ar trebui să funcționeze în ambele sensuri, în limita competențelor de supraveghere respective ale autorităților în cauză. Prin urmare, ar trebui stabilite forme, modele și proceduri operaționale standard, inclusiv termene, pentru schimbul de informații în condiții normale de activitate și în situațiile de criză de lichiditate. De asemenea, ar trebui stabilite frecvențe armonizate și date-limită de transmitere armonizate pentru informațiile care urmează să fie schimbate în mod regulat, care să prevadă un schimb de informații bianual sau anual. Totuși, pentru a se asigura faptul că informațiile care fac obiectul schimbului de informații sunt cele mai recente, autoritățile competente ar trebui să facă schimb de informații cât mai curând posibil, fără a mai aștepta expirarea datelor-limită de transmitere.

(2)

Fără a aduce atingere procedurilor privind schimbul standard de informații stabilite în prezentul regulament, autoritățile competente din statul membru de origine sau din statul membru gazdă ar trebui să se informeze reciproc și fără întârzieri nejustificate cu privire la orice situație care ar putea afecta stabilitatea financiară sau funcționarea unei sucursale și să furnizeze toate informațiile esențiale și relevante privind situația respectivă.

(3)

Având în vedere diferențele în ceea ce privește dimensiunea, complexitatea și importanța sucursalelor care își desfășoară activitatea în statele membre gazdă, este important să se aplice principiul proporționalității în privința schimbului de informații. În acest scop, necesitatea ca autoritățile competente din statele membre gazdă să primească o gamă mai largă de informații în cazul în care aceste autorități sunt responsabile pentru sucursalele identificate ca fiind semnificative, în conformitate cu articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, ar trebui să se reflecte în formele, modelele și frecvențele utilizate pentru a face schimb cu aceste informații.

(4)

Pentru a garanta transmiterea eficientă a informațiilor către persoanele relevante, precum și confidențialitatea informațiilor, autoritățile competente ar trebui să stabilească, să își transmită și să actualizeze periodic lista persoanelor de contact.

(5)

Schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă nu se limitează la tipurile de informații menționate la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE și, așadar, la tipurile de informații menționate în prezentul regulament. În special, Directiva 2013/36/UE stabilește dispoziții separate pentru schimbul de informații privind verificarea la fața locului a sucursalelor, notificările privind exercitarea dreptului de stabilire și libertatea de a presta servicii și pentru măsurile, inclusiv măsurile preventive, luate de autoritățile competente în ceea ce privește sucursalele și întreprinderile-mamă ale acestora. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să stabilească cerințe privind schimbul de informații în aceste domenii.

(6)

Formele, modelele și procedurile standard ar trebui să se refere, de asemenea, la schimburile de informații privind desfășurarea de activități într-un stat membru gazdă prin prestarea de servicii transfrontaliere.

(7)

Având în vedere natura serviciilor transfrontaliere, autoritățile competente din statele membre gazdă nu au informații complete privind operațiunile efectuate în jurisdicțiile lor. Este esențial să se instituie proceduri pentru schimbul de informații în scopul de a asigura stabilitatea financiară și a monitoriza condițiile de acordare a autorizărilor, în special a verifica dacă instituția prestează servicii în conformitate cu notificările transmise. În ciuda importanței acestor informații, având în vedere povara potențială reprezentată de colectarea și diseminarea lor către toate autoritățile competente din statele membre gazdă, informațiile ar trebui furnizate în urma unei cereri din partea autorităților competente din statele membre gazdă, mai degrabă decât să facă obiectul unui schimb regulat.

(8)

Având în vedere că tipul de informații care trebuie să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente este detaliat în Regulamentul delegat (UE) nr. 524/2014 al Comisiei (2), prezentul regulament ar trebui considerat drept o consecință necesară a Regulamentului delegat (UE) nr. 524/2014.

(9)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate Comisiei de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană — ABE).

(10)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),