(2) Autoritatea de rezoluție în cauză decide dacă recunoaște sau nu și dacă execută sau nu, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 77, procedurile de rezoluție dintr-o țară terță referitoare la o filială din Uniune sau la o sucursală din Uniune a unei întreprinderi ori a unei întreprinderi-mamă dintr-o țară terță.
În decizia respectivă se ține seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau o întreprindere-mamă dintr-o țară terță, în special de impactul potențial al recunoașterii și al executării procedurilor de rezoluție ale țării terțe asupra celorlalte părți ale grupului și asupra deținătorilor de polițe, asupra economiei reale și a stabilității financiare din statele membre respective.