(1) În cazul în care un organism de radiodifuziune transmite prin introducere directă semnalele sale purtătoare de programe unui distribuitor de semnale fără ca organismul de radiodifuziune să transmită, el însuși, simultan respectivele semnale purtătoare de programe direct publicului, iar distribuitorul de semnale transmite respectivele semnale purtătoare de programe către public, se consideră că organismul de radiodifuziune și distribuitorul de semnale participă la un act unic de comunicare publică pentru care obțin o autorizare din partea titularilor de drepturi. Statele membre pot să prevadă modalități de obținere a autorizării din partea titularilor de drepturi.