(5) Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre se asigură că, în cazul insolvenței ulterioare a debitorului, tranzacții care sunt rezonabile și imediat necesare pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care sunt efectuate în conformitate cu planul de restructurare confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silită pe motivul că astfel de tranzacții sunt în detrimentul masei credale, cu excepția cazului în care sunt prezente alte motive suplimentare prevăzute de dreptul intern.