Articolul 2

(a) „operator de transport aerian” înseamnă o companie de transport aerian care deține o licență valabilă de funcționare;

(b) „operator de transport aerian comunitar” înseamnă un operator de transport aerian care deține o licență valabilă de funcționare acordată de un stat membru în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2407/92;

(c) „persoană care are dreptul la despăgubire” înseamnă un pasager sau orice persoană care are dreptul să emită pretenții în numele respectivului pasager, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(d) „bagaj”, dacă nu se specifică altfel, înseamnă atât bagajul înregistrat, cât și cel neînregistrat, în sensul articolului 17 alineatul (4) din Convenția de la Montréal;

(e) „D.S.T. («SDR»)” înseamnă drepturile speciale de tragere, așa cum sunt definite de către Fondul Monetar Internațional;

(f) „Convenția de la Varșovia” înseamnă Convenția pentru unificarea unor norme privind transportul aerian internațional, semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929, sau Convenția de la Varșovia, modificată la Haga la 28 septembrie 1955 și Convenția complementară la Convenția de la Varșovia încheiată la Guadalajara la 18 septembrie 1961;

(g) „Convenția de la Montréal” înseamnă „Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional”, adoptată la Montréal la 28 mai 1999.