(2) În cazul în care publicarea identității entităților juridice ori a identității sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporționată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporționalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea respectivă ar pune în pericol o investigație în curs, autoritățile competente acționează în una dintre modalitățile următoare:
|
(a)
|
amână publicarea deciziei de aplicare a sancțiunii sau a măsurii până în momentul în care motivele nepublicării încetează să existe;
|
|
(b)
|
publică în mod anonim decizia de aplicare a sancțiunii sau a măsurii, într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecție eficace a datelor cu caracter personal vizate;
|
|
(c)
|
nu publică decizia de aplicare a sancțiunii sau a măsurii, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura proporționalitatea publicării unei astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.
|
În cazul în care se decide publicarea în mod anonim a unei sancțiuni sau a unei măsuri, astfel cum se menționează la litera (b) de la primul paragraf, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp, dacă se preconizează că în perioada respectivă motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe.