Articolul 9 Cerința de solvabilitate

(1)   Atunci când trebuie aplicate normele pentru sectorul asigurărilor, cerința de capital de solvabilitate menționată la articolele 100 și 218 din Directiva 2009/138/CE, inclusiv orice majorare de capital aplicată în conformitate cu articolul 37 din directiva respectivă, în temeiul articolului 216 alineatul (4), al articolului 231 alineatul (7), al articolului 232, al articolului 233 alineatul (6), al articolului 238 alineatele (2) și (3) din directiva respectivă sunt considerate drept cerințe de solvabilitate în scopul calculării cerințelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului.

(2)   Atunci când trebuie aplicate normele pentru sectorul bancar sau sectorul serviciilor de investiții, cerințele de fonduri proprii, astfel cum sunt prevăzute în partea a treia titlul I capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și cerințele în temeiul regulamentului respectiv sau al Directivei 2013/36/UE de a deține fonduri proprii care depășesc acele cerințe, inclusiv o cerință rezultată din procesul de evaluare a adecvării capitalului intern prevăzut la articolul 73 din directiva menționată anterior, orice cerințe impuse de o autoritate competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată anterior, cerința de amortizor combinat definită la articolul 128 alineatul (6) din directiva menționată și măsurile adoptate în temeiul articolului 458 sau 459 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt considerate drept cerințe de solvabilitate în scopul calculării cerințelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului.