DIRECTIVA 2006/117/ EURATOM A CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat

(1)

Operațiunile de transferuri de deșeuri radioactive sau combustibil uzat fac obiectul unor cerințe în temeiul instrumentelor juridice comunitare și internaționale privind, în special, transportul în siguranță al materialului radioactiv și condițiile în care deșeurile radioactive sau combustibilul uzat se elimină sau se depozitează în țara de destinație.

(2)

Pe lângă cerințele menționate anterior, protecția sănătății lucrătorilor și a populației prevede ca transferurile de deșeuri radioactive sau combustibil uzat între statele membre, precum și la intrarea sau la ieșirea din Comunitate să facă obiectul unui sistem obligatoriu și comun de autorizare prealabilă.

(3)

În conformitate cu Rezoluția Consiliului din 22 mai 2002 privind stabilirea sistemelor naționale de supraveghere și control a prezenței materialelor radioactive în reciclarea materialelor metalice în statele membre (3), este esențial să se minimizeze riscul radiologic care rezultă din prezența materialelor radioactive printre materialele metalice destinate reciclării.

(4)

Directiva 92/3/Euratom a Consiliului din 3 februarie 1992 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri radioactive între statele membre, precum și la intrarea sau la ieșirea din Comunitate (4) a instituit un sistem comunitar de control strict și autorizare prealabilă pentru transferurile de deșeuri radioactive, care s-a dovedit a avea efecte pozitive. Cu toate acestea, sistemul respectiv trebuie să fie modificat pe baza experienței acumulate, pentru a clarifica și a introduce concepte și definiții, pentru a aborda situații care au fost omise anterior, pentru a simplifica procedura existentă privind transferul de deșeuri radioactive între statele membre și pentru a garanta coerența cu alte dispoziții comunitare și internaționale, în special cu Convenția comună asupra gospodăririi în siguranță a combustibilului uzat și asupra gospodăririi în siguranță a deșeurilor radioactive (denumită în continuare „convenția comună”), la care Comunitatea a aderat la 2 ianuarie 2006.

(5)

În cadrul celei de-a cincea etape a inițiativei SLIM (Simpler Legislation for the Internal Market – simplificarea legislației privind piața internă), a fost înființat un grup de lucru compus din reprezentanți ai statelor membre și utilizatori pentru a aborda câteva obiective formulate de utilizatorii Directivei 92/3/Euratom și pentru alinierea acesteia, în același timp, cu normele și instrumentele internaționale actuale.

(6)

Procedura prevăzută de Directiva 92/3/Euratom se aplică, în practică, numai transferurilor de combustibil uzat pentru care nu este prevăzută nici o utilizare ulterioară, considerat, prin urmare, „deșeu radioactiv” în sensul directivei respective. Din punct de vedere radiologic, nu se justifică excluderea aplicării procedurii de supraveghere și control pentru combustibilul uzat destinat reprocesării. În consecință, prezenta directivă trebuie să reglementeze toate transferurile de combustibil uzat, destinat eliminării sau reprocesării.

(7)

Fiecare stat membru este pe deplin răspunzător de politica pe care o adoptă privind gestionarea deșeurilor nucleare și a combustibilului uzat care intră în competența sa, unele dintre acestea optând pentru reprocesarea combustibilului uzat, iar altele, pentru eliminarea definitivă a combustibilului uzat pentru care nu este prevăzută nici o utilizare ulterioară. În consecință, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a-și exporta combustibilul uzat în scopul reprocesării, în timp ce nici o dispoziție a prezentei directive nu trebuie interpretată în sensul că un stat membru de destinație are obligația să accepte transferuri de deșeuri radioactive și combustibil uzat pentru tratare finală sau eliminare finală, cu excepția retransferului. Orice refuz al retransferurilor respective trebuie justificat pe baza criteriilor stabilite de prezenta directivă.

(8)

Simplificarea procedurii actuale nu ar trebui să împiedice exercitarea drepturilor existente ale statelor membre de a formula obiecții sau de a impune condiții față de un transfer de deșeuri radioactive care necesită acordul acestora. Obiecțiile nu trebuie să fie arbitrare și trebuie să se bazeze pe dreptul național, comunitar sau internațional relevant. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere drepturilor și obligațiilor prevăzute de dreptul internațional, în special exercitării, de către nave și aeronave, a drepturilor și libertăților de navigație maritimă, fluvială și aeriană, prevăzute de dreptul internațional.

(9)

Posibilitatea unui stat membru de destinație sau de tranzit de a refuza procedura automată de aprobare a transferurilor impune o sarcină administrativă nejustificată și generează incertitudine. Obligația autorităților țărilor de destinație și de tranzit de a confirma primirea cererii, precum și prelungirea perioadei de aprobare, trebuie să permită să se ia în considerare acordul tacit cu un nivel ridicat de certitudine.

(10)

„Autorizațiile” de transfer în sensul prezentei directive nu trebuie să înlocuiască cerințele naționale specifice privind transferurile, de exemplu, licențele de transport.

(11)

Pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva pericolelor cauzate de deșeurile radioactive, trebuie să se țină seama de riscurile care apar în afara Comunității. În cazul deșeurilor radioactive și al combustibilului uzat care părăsesc Comunitatea, este necesar ca țara terță de destinație să fie informată cu privire la transferul respectiv și să își dea acordul în acest sens.

(12)

Autoritățile competente ale statului membru de destinație trebuie să coopereze și să comunice cu celelalte autorități competente în cauză pentru a evita întârzierile inutile și pentru a asigura buna aplicare a procedurii de consimțământ prevăzute de prezenta directivă.

(13)

Cerința conform căreia persoana responsabilă pentru transfer trebuie să ia măsuri corective de siguranță, după caz, în situația unui transfer nerealizat nu trebuie să împiedice aplicarea mecanismelor instituite de statele membre la nivel național.

(14)

Cerința conform căreia cheltuielile generate de un transfer nerealizat cad în sarcina deținătorului nu trebuie să împiedice aplicarea mecanismelor instituite de statele membre la nivel național sau a oricărei înțelegeri contractuale între deținător și orice altă persoană implicată în transfer.

(15)

Deoarece deșeurile radioactive ar trebui să fie eliminate în statul în care au fost produse, în măsura în care se respectă gestionarea în siguranță a materialelor respective, se admite că statele membre trebuie să promoveze încheierea unor acorduri între acestea, pentru a facilita gestionarea sigură și eficientă a deșeurilor radioactive sau a combustibilului uzat din statele membre care l-au produs în cantități mici și în care construirea unor instalații adecvate nu ar fi justificată din punct de vedere radiologic.

(16)

Atunci când s-a încheiat un acord între un destinatar dintr-o țară terță și un deținător dintr-o țară terță în temeiul articolului 27 din convenția comună, același acord poate fi utilizat în sensul prezentei directive.

(17)

În sensul prezentei directive și având în vedere experiența anterioară, se recomandă adaptarea formularului standard existent. Din motive de claritate, trebuie să se prevadă obligația de stabilire a noului formular standard până la data transpunerii prezentei directive. Cu toate acestea, în cazul în care nu se respectă termenul-limită, dispozițiile tranzitorii trebuie să prevadă utilizarea formularului standard existent. În plus, normele clare privind regimul lingvistic trebuie să prevadă securitatea juridică și să împiedice întârzierile nejustificate.

(18)

Rapoartele periodice efectuate de statele membre pentru Comisie și de către Comisie pentru Parlamentul European, pentru Consiliu și pentru Comitetul Economic și Social European ar trebui să asigure o vedere de ansamblu a autorizațiilor acordate în Comunitate și ar trebui să identifice eventualele dificultăți întâmpinate în practică de statele membre, precum și soluțiile aplicate.

(19)

Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (5), se aplică, inter alia, transportului, importului și exportului din Comunitate de substanțe radioactive și prevede un sistem de raportare și autorizare a practicilor care implică radiații ionizante. În consecință, dispozițiile respective sunt relevante pentru domeniul reglementat de prezenta directivă.

(20)

Având în vedere cele menționate anterior, este necesar, din motive de claritate, să se abroge și să se înlocuiască Directiva 92/3/Euratom. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele-limită pentru transpunerea în legislația națională și aplicarea directivei abrogate.

(21)

În conformitate cu alineatul (34) din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (6), statele membre sunt încurajate să întocmească, în interes propriu și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le publice,