Preamble: 1

(1)

A opta Directivă 97/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 1997 privind dispozițiile referitoare la orarul de vară (4) a introdus o dată și o oră comune în toate statele membre pentru începutul și încheierea orarului de vară pentru anii 1998, 1999, 2000 și 2001.

(2)

Dat fiind că statele membre aplică dispozițiile referitoare la orarul de vară, este important pentru funcționarea pieței interne să se stabilească în continuare o dată și o oră comune pentru începutul și încheierea orarului de vară valabile în spațiul comunitar.

(3)

Perioada orarului de vară, apreciată de statele membre ca fiind cea mai potrivită, este cuprinsă între sfârșitul lui martie și sfârșitul lui octombrie; este necesar, în consecință, să se mențină această perioadă.

(4)

Buna funcționare a anumitor sectoare, nu numai a celui de transport și a celui de comunicații, dar și a altor sectoare ale industriei, necesită o programare stabilă pe termen lung. În consecință, este oportun ca dispozițiile privind orarul de vară să se stabilească pentru o perioadă nedeterminată. Articolul 4 din Directiva 97/44/CE prevede în această privință ca Parlamentul European și Consiliul să adopte până la 1 ianuarie 2001 regimul aplicabil începând cu 2002.

(5)

Din motive de claritate și de precizie a informației, este necesar să se publice la fiecare cinci ani calendarul de punere în aplicare a orarului de vară pentru următorii cinci ani.

(6)

Este necesar, în plus, să se urmărească aplicarea prezentei directive pe baza unui raport prezentat de către Comisie Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social asupra implicațiilor prezentelor dispoziții în toate sectoarele în cauză. Acest raport trebuie să se bazeze pe informațiile comunicate de către statele membre Comisiei în timp util, pentru a permite prezentarea raportului menționat la termenul fixat.

(7)

Dat fiind că armonizarea completă a calendarului pentru orarul de vară în vederea facilitării transporturilor și comunicațiilor nu poate fi realizată în mod suficient de către statele membre și poate fi, așadar, realizată mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. Prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge aceste obiective.

(8)

Din motive de ordin geografic, dispozițiile comune referitoare la orarul de vară nu ar trebui să se aplice teritoriilor de peste mări ale statelor membre,