DIRECTIVA 2014/49/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă stabilește norme și proceduri privind instituirea și funcționarea schemelor de garantare a depozitelor (SGD-uri).

(2)  Prezenta directivă se aplică:

(3)  Fără a aduce atingere articolului 16 alineatele (5) și (7), prezenta directivă nu se aplică următoarelor scheme:

Statele membre se asigură că schemele menționate la literele (a) și (b) din primul paragraf dispun de resursele financiare adecvate sau de mecanismele de finanțare relevante pentru a-și îndeplini obligațiile.

Articolul 2

Definiții

(1)  În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(2)  În cazul în care prezenta directivă face trimitere la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, un organism care administrează o SGD sau, în cazul în care funcționarea SGD este administrată de o entitate privată, autoritatea publică însărcinată cu supravegherea schemei respective este considerată, în sensul regulamentului respectiv, drept autoritate competentă conform definiției de la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(3)  Acțiunile la societățile de credit ipotecar (de tip „building society”) din Irlanda sau Regatul Unit, cu excepția celor de tipul instituțiilor de credit cuprinse în articolul 5 alineatul (1) litera (b), sunt considerate depozite.

Articolul 3

Autorități administrative relevante

(1)  Statele membre identifică autoritatea administrativă relevantă de pe propriul teritoriu în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a).

(2)  Autoritățile competente, autoritățile desemnate, autoritățile de rezoluție și autoritățile administrative relevante cooperează între ele și își exercită competențele în conformitate cu prezenta directivă.

Autoritatea administrativă relevantă face constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (i) cât mai curând posibil și în orice caz nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data la care a stabilit pentru prima oară că acea instituție de credit nu a rambursat depozitele datorate și exigibile.

Articolul 4

Recunoașterea oficială, aderarea la sistem și supravegherea

(1)  Fiecare stat membru se asigură că pe teritoriul său sunt constituite și recunoscute oficial una sau mai multe SGD-uri.

Acest lucru nu împiedică fuziunea SGD-urilor din state membre diferite sau constituirea unor SGD-uri transfrontaliere. Aprobarea unor astfel de SGD-uri transfrontaliere sau fuzionate se obține de la statele membre în care sunt stabilite SGD-urile în cauză.

(2)  O schemă contractuală astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă poate fi recunoscută oficial drept SGD dacă respectă prezenta directivă.

Un SIP poate fi recunoscut oficial drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă prezenta directivă.

(3)  O instituție de credit autorizată într-un stat membru în temeiul articolului 8 din Directiva 2013/36/UE nu acceptă depozite decât dacă este membră a unei scheme recunoscute oficial în statul membru de origine în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(4)  În cazul în care o instituție de credit nu respectă obligațiile care îi revin în calitate de membră a unei SGD, sunt notificate imediat autoritățile competente care, în cooperare cu SGD, adoptă prompt toate măsurile necesare, inclusiv, dacă este necesar, impunerea de sancțiuni, pentru a se asigura că instituția de credit își respectă obligațiile.

(5)  În cazul în care măsurile luate în temeiul alineatului (4) nu reușesc să asigure respectarea obligațiilor din partea instituției de credit, sub rezerva dreptului intern și cu acordul expres al autorităților competente, SGD poate notifica, cu un preaviz de cel puțin o lună, intenția sa de a exclude instituția de credit din SGD. Depozitele plasate înainte de expirarea preavizului respectiv continuă să fie acoperite în întregime de SGD. În cazul în care, la data expirării preavizului respectiv, instituția de credit nu și-a respectat obligațiile, SGD exclude respectiva instituție de credit.

(6)  Depozitele deținute la data la care o instituție de credit este exclusă din rândurile membrilor unei SGD continuă să fie acoperite de respectiva SGD.

(7)  Autoritățile desemnate supraveghează permanent toate SGD-urile menționate la articolul 1 în ceea ce privește respectarea prezentei directive.

SGD-urile transfrontaliere sunt supravegheate de reprezentanți ai autorităților desemnate de statele membre în care instituțiile de credit afiliate sunt autorizate.

(8)  Statele membre se asigură că o SGD primește de la membrii ei, în orice moment și la cererea SGD, toate informațiile necesare pentru a pregăti rambursările către deponenți, inclusiv marcajele de la articolul 5 alineatul (4).

(9)  SGD-urile asigură confidențialitatea și protecția datelor aferente conturilor deponenților. Prelucrarea acestor date se efectuează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(10)  Statele membre se asigură că SGD-urile efectuează simulări de criză ale propriilor sisteme și că SGD-urile sunt informate cât mai curând posibil în cazul în care autoritățile competente identifică, la nivelul unei instituții de credit, probleme care pot determina intervenția unei SGD.

Aceste simulări au loc cel puțin o dată la trei ani sau mai frecvent, atunci când este oportun. Prima simulare are loc până la 3 iulie 2017.

Pe baza rezultatelor simulărilor de criză, ABE efectuează cel puțin o dată la cinci ani evaluări inter pares în temeiul articolului 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în scopul de a evalua reziliența SGD-urilor. SGD-urile sunt supuse obligațiilor privind secretul profesional în conformitate cu articolul 70 din regulamentul respectiv atunci când fac schimb de informații cu ABE.

(11)  SGD-urile utilizează informațiile necesare pentru efectuarea simulărilor de criză ale sistemelor lor numai pentru realizarea simulărilor respective și nu păstrează astfel de informații mai mult decât este necesar în acest scop.

(12)  Statele membre se asigură că SGD-urile lor dispun de practici de guvernanță solide și transparente. SGD-urile elaborează un raport anual cu privire la activitățile lor.

Articolul 5

Eligibilitatea depozitelor

(1)  Sunt excluse de la rambursare de către SGD:

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot asigura includerea următoarelor depozite în limita nivelului de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1):

(3)  Statele membre pot prevedea exceptarea de la rambursare de către o SGD pentru depozitele care pot fi deblocate în conformitate cu dreptul intern exclusiv pentru a achita un împrumut contractat pentru un bun imobil, fie că a fost contractat cu instituția de credit sau cu o altă instituție care deține depozitul.

(4)  Statele membre se asigură că instituțiile de credit marchează depozitele eligibile într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.

Articolul 6

Nivelul de acoperire

(1)  Statele membre se asigură că nivelul de acoperire pentru depozitele agregate ale fiecărui deponent este de 100 000  EUR în caz de indisponibilitate a depozitelor.

(2)  În plus față de alineatul (1), statele membre se asigură că următoarele depozite sunt protejate peste plafonul de 100 000  EUR timp de minimum 3 luni, dar nu mai mult de 12 luni de la data la care suma a fost creditată sau de la data la care depozitele respective pot fi transferate legal:

(3)  Alineatele (1) și (2) nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă scheme de protecție a produselor de asigurare de bătrânețe și a pensiilor, cu condiția ca aceste scheme să nu acopere doar depozitele, ci să ofere o acoperire integrală pentru toate produsele și situațiile relevante în acest sens.

(4)  Statele membre se asigură că rambursările se efectuează în oricare dintre următoarele monede:

Deponenții sunt informați cu privire la moneda rambursării.

În cazul în care contul respectiv este deținut într-o monedă diferită de cea a rambursării, se utilizează cursul de schimb de la data la care autoritatea relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).

(5)  Statele membre care convertesc în propria monedă națională suma menționată la alineatul (1) utilizează inițial pentru conversie cursul de schimb la 3 iulie 2015.

Statele membre pot rotunji sumele care rezultă în urma conversiei, cu condiția ca această rotunjire să nu depășească 5 000  EUR.

Fără a aduce atingere paragrafului al doilea, statele membre ajustează nivelurile de acoperire convertite într-o altă monedă la suma menționată la alineatul (1) din prezentul articol o dată la cinci ani. Statele membre pot ajusta mai devreme nivelurile de acoperire, după consultarea Comisiei, în cazul unor evenimente neprevăzute precum fluctuațiile valutare.

(6)  Suma menționată la alineatul (1) face obiectul unei reexaminări periodice de către Comisie și cel puțin o dată la cinci ani. Dacă este cazul, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de directivă pentru modificarea sumei menționate la alineatul (1), luând în considerare, în special, evoluțiile din sectorul bancar și situația economică și monetară din Uniune. Prima examinare nu are loc înainte de 3 iulie 2020, cu excepția cazului în care evenimente neprevăzute impun o examinare înaintea acestei date.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 în ceea ce privește modificarea sumei menționate la alineatul (6) cel puțin o dată la cinci ani, în funcție de inflația din Uniune, pe baza modificărilor indicelui armonizat al prețurilor de consum publicat de Comisie de la ultima ajustare.

Articolul 7

Stabilirea sumei rambursabile

(1)  Limita menționată la articolul 6 alineatul (1) se aplică depozitelor agregate plasate la aceeași instituție de credit, indiferent de numărul depozitelor, de monedă și de situarea în interiorul Uniunii.

(2)  Cota-parte a fiecărui deponent într-un cont comun este luată în considerare la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

În absența unor prevederi speciale, un astfel de cont este împărțit în mod egal între deponenți.

Statele membre pot prevedea posibilitatea ca depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, ai unei asociații sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, să poată fi agregate și tratate ca și când ar fi fost plasate de un singur deponent, în scopul calculării limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

(3)  În cazul în care deponentul nu este îndreptățit la sumele aflate într-un cont, persoana îndreptățită este acoperită de garantare, cu condiția ca acea persoană să fi fost identificată sau să poată fi identificată înainte de data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). În cazul în care mai multe persoane sunt îndreptățite, la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1) se ia în considerare cota-parte a fiecăreia în temeiul acordurilor în conformitate cu care sunt gestionate sumele.

(4)  Data de referință pentru calcularea sumei rambursabile este data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Datoriile deponentului față de instituția de credit nu se iau în calcul la calcularea sumei rambursabile.

(5)  Statele membre pot decide ca datoriile deponentului către instituția de credit să fie luate în considerare la calcularea sumei rambursabile, în cazul în care acestea au devenit scadente cel târziu la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), în măsura în care este posibilă compensarea, în temeiul dispozițiilor legale și contractuale care reglementează contractul dintre instituția de credit și deponent.

Deponenții sunt informați înainte de încheierea contractului de către instituția de credit în cazurile în care datoriile pe care le au față de instituția de credit sunt luate în considerare la calcularea sumei rambursabile.

(6)  Statele membre se asigură că SGD-urile pot solicita în orice moment instituțiilor de credit informații privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.

(7)  Dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b) este rambursată de către SGD. Limita menționată la articolul 6 alineatul (1) nu poate fi depășită.

(8)  Statele membre pot decide ca anumite categorii de depozite care îndeplinesc un obiectiv social definit în dreptul intern, pentru care o terță parte a oferit o garanție ce îndeplinește normele privind ajutoarele de stat, să nu fie luate în calcul la agregarea depozitelor deținute de un deponent la aceeași instituție de credit, astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol. În aceste cazuri, garanția oferită de partea terță este limitată la nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).

(9)  În cazul în care dreptul intern permite instituțiilor de credit să funcționeze cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 16 ), statul membru se asigură că deponenții sunt informați în mod clar cu privire la faptul că instituția de credit funcționează cu utilizarea unor mărci diferite și că nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatele (1), (2) și (3) din prezenta directivă se aplică depozitelor agregate deținute de către deponent la instituția de credit respectivă. Aceste informații sunt incluse în informațiile oferite deponenților menționate la articolul 16 din prezenta directivă și în anexa I la aceasta.

Articolul 8

Rambursarea

(1)  SGD-urile se asigură că suma rambursabilă este disponibilă în termen de șapte zile lucrătoare de la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).

(2)  Cu toate acestea, statele membre pot institui, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2023, următoarele perioade maxime de rambursare:

(3)  Statele membre pot decide că pentru depozitele menționate la articolul 7 alineatul (3) se aplică o perioadă de rambursare mai lungă care nu poate depăși trei luni de la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).

(4)  Pe parcursul perioadei de tranziție, până la 31 decembrie 2023, în cazul în care nu pot face disponibil cuantumul rambursabil în termen de șapte zile lucrătoare, SGD-urile asigură accesul deponenților în termen de cinci zile lucrătoare de la o cerere în acest sens, la un cuantum adecvat din depozitele lor acoperite pentru acoperirea costului vieții.

SGD-urile acordă accesul la cuantumul adecvat astfel cum este menționat la primul paragraf numai pe baza datelor furnizate de SGD sau de instituția de credit.

Cuantumul adecvat, astfel cum este menționat la primul paragraf, se deduce din cuantumul rambursabil menționat la articolul 7.

(5)  Rambursarea menționată la alineatele (1) și (4) poate fi amânată atunci când:

(6)  Cuantumul rambursabil este făcut disponibil fără a fi necesară o cerere către SGD. În acest scop, instituțiile de credit transmit imediat informațiile necesare asupra depozitelor și a deponenților la cererea SGD.

(7)  Corespondența dintre SGD și deponent se redactează:

Dacă o instituție de credit își desfășoară activitatea direct într-un alt stat membru fără a avea deschise sucursale, informațiile se furnizează în limba aleasă de deponent la deschiderea contului.

(8)  În pofida termenului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un deponent sau orice persoană care este beneficiarul sumelor aflate într-un cont sau deține un interes asupra acestora a fost acuzată de o infracțiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE, SGD poate suspenda orice plată legată de deponentul în cauză până la pronunțarea hotărârii judecătorești.

(9)  Nu se efectuează nicio rambursare dacă nu a avut loc nicio tranzacție legată de depozit în ultimele 24 de luni și valoarea depozitului este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de SGD pentru efectuarea unei astfel de rambursări.

Articolul 9

Creanțe asupra SGD-urilor

(1)  Statele membre se asigură că drepturile deponenților la compensație pot face obiectul unei acțiuni împotriva SGD.

(2)  Fără a aduce atingere drepturilor pe care le poate avea în conformitate cu dreptul intern, SGD care efectuează plăți garantate într-un cadru național au dreptul de subrogare în drepturile deponenților în cadrul procedurii de lichidare sau de reorganizare, până la concurența unei sume egale cu plata acestora către deponenți. În cazul în care o SGD efectuează plăți în contextul unei proceduri de rezoluție, inclusiv al aplicării unor instrumente de rezoluție sau al exercitării competențelor de rezoluție în conformitate cu articolul 11, SGD are o creanță împotriva instituției de credit relevante corespunzătoare unei sume egale cu plățile efectuate. Creanța respectivă este de același rang ca și depozitele acoperite în temeiul dreptului intern care reglementează procedurile obișnuite de insolvență astfel cum sunt definite în Directiva 2014/59/UE.

(3)  Statele membre pot limita perioada în care deponenții ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute de către SGD în termenele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (3) pot pretinde rambursarea depozitelor lor.

Articolul 10

Finanțarea SGD-urilor

(1)  Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de sisteme adecvate pentru stabilirea datoriilor lor potențiale. Resursele financiare disponibile ale SGD-urilor trebuie să fie proporționale cu aceste datorii.

SGD-urile obțin resursele financiare disponibile prin contribuțiile care trebuie efectuate de membrii lor cel puțin anual. Acest lucru nu împiedică obținerea unei finanțări suplimentare din alte surse.

(2)  Statele membre se asigură că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale SGD ating cel puțin un nivel țintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor lor.

Atunci când capacitatea de finanțare nu atinge nivelul țintă, plata contribuțiilor se reia cel puțin până la atingerea nivelului țintă.

În cazul în care, după ce a fost atins nivelul țintă pentru prima dată, resursele financiare disponibile au fost reduse la o valoare mai mică de două treimi din nivelul țintă, contribuția periodică se stabilește la un plafon care să permită atingerea nivelului țintă în termen de șase ani.

Contribuția periodică ține seama în mod corespunzător de etapa din ciclul economic, precum și de impactul pe care îl pot avea contribuțiile prociclice atunci când se stabilesc contribuțiile anuale în contextul acestui articol.

Statele membre pot prelungi perioada inițială menționată la primul paragraf cu maximum patru ani, în cazul în care SGD a efectuat plăți cumulate care depășesc 0,8 % din depozitele acoperite.

(3)  Resursele financiare disponibile care urmează să fie luate în considerare în vederea atingerii nivelului țintă pot include angajamentele de plată. Totalul angajamentelor de plată nu depășește 30 % din cuantumul total al resurselor financiare disponibile obținute în conformitate cu prezentul articol.

Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentei directive, ABE emite orientări cu privire la angajamentele de plată.

(4)  Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, un stat membru poate, cu scopul de a îndeplini obligațiile care îi revin, să obțină resursele financiare disponibile prin contribuțiile obligatorii plătite de instituțiile de credit la schemele existente de contribuții obligatorii instituite de un stat membru pe teritoriul său cu scopul de a acoperi costurile legate de riscul sistemic, de faliment și de rezoluția instituțiilor.

SGD-urile au dreptul la un cuantum egal cu cel al contribuțiilor respective, până la nivelul țintă stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, pe care statul membru îl va pune de îndată la dispoziția SGD-urilor respective, la cerere, pentru a fi folosit exclusiv în scopurile prevăzute la articolul 11.

SGD-urile au dreptul la acest cuantum numai dacă autoritatea competentă consideră că SGD-urile nu sunt în măsură să colecteze contribuții extraordinare din partea membrilor acestora. SGD-urile rambursează suma respectivă din contribuțiile membrilor săi, în conformitate cu articolul 10 alineatele (1) și (2).

(5)  Contribuțiile la mecanismele de finanțare a rezoluției în temeiul titlului VII din Directiva 2014/59/UE, inclusiv resursele financiare disponibile care urmează a fi luate în considerare în vederea atingerii nivelului țintă pentru mecanismele de finanțare a rezoluției în temeiul articolului 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, nu sunt luate în considerare în vederea atingerii nivelului țintă.

(6)  Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot autoriza, în cazuri justificate și cu aprobarea Comisiei, un nivel țintă minim mai scăzut decât nivelul țintă specificat la alineatul (2), cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

Respectivul nivel țintă redus nu poate fi mai mic de 0,5 % din depozitele acoperite.

(7)  Resursele financiare disponibile ale SGD-urilor fac obiectul unor investiții cu grad scăzut de risc și suficient de diversificate.

(8)  În cazul în care resursele financiare disponibile ale unei SGD sunt insuficiente pentru a plăti rambursări deponenților atunci când depozitele devin indisponibile, membrii acestuia plătesc contribuții extraordinare care nu pot depăși 0,5 % din depozitele lor acoperite pe an calendaristic. În situații excepționale și cu acordul autorității competente, SGD-urile pot solicita contribuții mai mari.

Autoritatea competentă poate amâna, integral sau parțial, obligația unei instituții de credit de a plăti contribuțiile ex-post extraordinare la SGD-uri în cazul în care contribuțiile ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit.

O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de șase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției de credit.

Contribuțiile amânate în temeiul prezentului paragraf sunt achitate atunci când plata nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit.

(9)  Statele membre se asigură că SGD-urile dispun de mecanisme de finanțare alternative adecvate, care le permit să obțină finanțare pe termen scurt pentru a satisface creanțele împotriva respectivelor SGD-uri.

(10)  Statele membre informează ABE anual, până la 31 martie, cu privire la cuantumul depozitelor acoperite de pe teritoriul lor și cu privire la cuantumul resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor proprii la data de 31 decembrie a anului precedent.

Articolul 11

Utilizarea fondurilor

(1)  Resursele financiare menționate la articolul 10 sunt utilizate în principal pentru plata rambursărilor către deponenți în temeiul prezentei directive.

(2)  Resursele financiare ale unei SGD sunt utilizate pentru a finanța rezoluția instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 109 din Directiva 2014/59/UE. Autoritatea de rezoluție stabilește, după consultarea SGD, suma pentru care SGD este răspunzătoare.

(3)  Statele membre pot permite unei SGD să utilizeze resursele financiare disponibile pentru măsuri alternative în vederea evitării falimentului unei instituții de credit, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

SGD se consultă cu autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă cu privire la măsurile și condițiile impuse instituției de credit.

(4)  Măsurile alternative menționate la alineatul (3) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care autoritatea competentă, după consultarea în prealabil a autorității de rezoluție, consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru măsura de rezoluție, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE.

(5)  În cazul utilizării resurselor financiare disponibile, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, instituțiile de credit afiliate furnizează imediat SGD resursele folosite pentru măsuri alternative, dacă este necesar, sub formă de contribuții extraordinare, atunci când:

(6)  Statele membre pot decide ca resursele financiare disponibile să poată fi, de asemenea, utilizate pentru a finanța măsuri care să mențină accesul deponenților la depozitele acoperite, inclusiv la transferul activelor și datoriilor și la transferul depozitelor dintr-un cont în altul, în contextul unor proceduri naționale de insolvență, cu condiția ca costurile suportate de SGD să nu depășească valoarea netă a compensației deponenților care beneficiază de acoperire în cadrul instituției de credit în cauză.

Articolul 12

Împrumuturi între SGD-uri

(1)  Statele membre pot permite SGD-urilor să acorde împrumuturi altor SGD-uri de pe teritoriul Uniunii, pe bază de voluntariat, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)  Împrumutul este supus următoarelor condiții:

(3)  Statele membre se asigură că SGD împrumutată percepe contribuții suficiente pentru a rambursa suma împrumutată și pentru a restabili nivelul țintă cât mai curând posibil.

Articolul 13

Calcularea contribuțiilor la SGD-uri

(1)  Contribuțiile la SGD-urile menționate la articolul 10 se stabilesc pe baza cuantumului depozitelor acoperite și al gradului de risc asumat de către membrul respectiv.

Statele membre pot să prevadă contribuții mai mici din partea sectoarelor cu grad scăzut de risc reglementate prin dreptul intern.

Statele membre pot decide dacă membrii unui SIP plătesc contribuții mai mici la SGD.

Statele membre pot permite ca pentru casa centrală și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să se aplice în bloc ponderea la risc determinată pentru casa centrală și instituțiile sale afiliate, pe bază consolidată.

Statele membre pot decide ca instituțiile de credit să plătească o contribuție minimă, indiferent de valoarea depozitelor lor acoperite.

(2)  SGD-urile își pot utiliza propriile lor metode bazate pe profilul de risc pentru stabilirea și calcularea contribuțiilor în funcție de riscuri ale membrilor lor. Calcularea contribuțiilor se face în mod proporțional cu riscul prezentat de membri și reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele economice. Aceste metode pot, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanț și anumiți indicatori de risc, precum adecvarea capitalului, calitatea activelor și lichiditatea.

Fiecare metodă este aprobată de către autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată. ABE este informată cu privire la metodele aprobate.

(3)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentei directive, până la data de 3 iulie 2015 ABE emite orientări în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza metodele de calculare a contribuțiilor la SGD-uri, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

În special, sunt incluse o formulă de calcul, indicatori specifici, clase de risc pentru membri, praguri pentru ponderi ale riscurilor alocate anumitor clase de risc și alte elemente necesare.

Până la 3 iulie 2017 și, ulterior, cel puțin la fiecare cinci ani, ABE efectuează o revizuire a orientărilor privind metodele bazate pe profilul de risc sau metodele alternative bazate pe profilul de risc propriu aplicate de către SGD-uri.

Articolul 14

Cooperarea în cadrul Uniunii

(1)  SGD-urile acoperă deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit membre.

(2)  Rambursarea către deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit într-un alt stat membru se efectuează prin intermediul unei SGD din statul membru gazdă în numele SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru-gazdă efectuează rambursări în conformitate cu instrucțiunile din partea SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru gazdă nu este în niciun fel responsabilă pentru actele îndeplinite în conformitate cu instrucțiunile din partea SGD din statul membru de origine. SGD din statul membru de origine furnizează finanțarea necesară înainte de plata compensației și restituie SGD din statul membru gazdă contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate.

SGD din statul membru gazdă îi informează totodată pe deponenții interesați în numele SGD din statul membru de origine și are dreptul de a primi corespondență de la deponenți în numele SGD din statul membru de origine.

(3)  Dacă o instituție de credit încetează să mai fie membră a unei SGD și se alătură unei alte SGD, contribuțiile plătite în cele 12 luni care precedă încetarea afilierii la sistem, cu excepția contribuțiilor extraordinare în conformitate cu articolul 10 alineatul (8), sunt transferate celeilalte SGD. Această dispoziție nu se aplică dacă instituția de credit a fost exclusă dintr-o SGD în temeiul articolului 4 alineatul (5).

Dacă o parte din activitățile unei instituții de credit sunt transferate în alt stat membru și, prin urmare, se afiliază unei alte SGD, contribuțiile plătite de instituția de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul, cu excepția contribuțiilor extraordinare prevăzute la articolul 10 alineatul (8), sunt transferate celeilalte SGD proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate.

(4)  Statele membre se asigură că SGD din statul membru de origine fac schimb de informații menționate la articolul 4 alineatul (7) sau alineatele (8) și (10) cu SGD din statele membre gazdă. Sunt aplicabile restricțiile prevăzute la articolul respectiv.

În cazul în care intenționează să se transfere de la o SGD către o alta, în conformitate cu prezenta directivă, instituțiile de credit dau un preaviz de cel puțin șase luni cu privire la intenția lor în acest sens. În perioada respectivă, instituțiile de credit au în continuare obligația de a contribui la SGD la care erau afiliate inițial, în conformitate cu articolul 10, în ceea ce privește finanțarea ex ante și finanțarea ex post.

(5)  Pentru a facilita cooperarea eficientă dintre SGD-uri, în special în ceea ce privește prezentul articol și articolul 12, SGD-urile sau, dacă este cazul, autoritățile desemnate trebuie să încheie acorduri scrise de cooperare. Aceste acorduri trebuie să țină seama de cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (9).

Autoritatea desemnată notifică ABE cu privire la existența și conținutul unor astfel de acorduri și ABE poate emite avize în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În cazul în care autoritățile desemnate sau SGD-urile nu pot ajunge la un acord sau dacă există un litigiu cu privire la interpretarea unui acord, oricare dintre părți poate înainta cazul către ABE, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar ABE acționează în conformitate cu articolul menționat.

Absența unor astfel de acorduri nu afectează creanțele deponenților prevăzute la articolul 9 alineatul (1) sau ale instituțiilor de credit prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(6)  Statele membre se asigură că se aplică proceduri adecvate pentru a permite SGD-urilor să facă schimb de informații și să comunice în mod eficace cu alte SGD-uri, cu instituțiile de credit afiliate, cu autoritățile competente relevante și cu autoritățile desemnate din jurisdicția lor și cu alte agenții la nivel transfrontalier, după caz.

(7)  ABE și autoritățile competente și autoritățile desemnate cooperează reciproc și își exercită competențele în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Statele membre informează Comisia și ABE cu privire la identitatea autorității desemnate de acestea până la 3 iulie 2015.

(8)  ABE cooperează cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 17 ) la analiza riscului sistemic privind SGD-urile.

Articolul 15

Sucursale ale instituțiilor de credit înființate în țări terțe

(1)  Statele membre verifică dacă sucursalele înființate pe teritoriul lor de instituțiile de credit care își au sediul în afara Uniunii dispun de o protecție echivalentă celei prevăzute de prezenta directivă.

În cazul în care protecția nu este echivalentă, statele membre pot prevedea, sub rezerva articolului 47 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, ca sucursalele înființate de instituțiile de credit care au sediul în afara Uniunii să adere la o SGD care funcționează pe teritoriul lor.

La efectuarea verificării prevăzute la primul paragraf din prezentul articol, statele membre verifică cel puțin dacă deponenții beneficiază de același nivel de acoperire și domeniu de aplicare a protecției precum cel prevăzut în prezenta directivă.

(2)  Fiecare sucursală înființată de o instituție de credit care își are sediul în afara Uniunii și care nu este afiliată unei SGD care funcționează într-un stat membru furnizează toate informațiile relevante privind acordurile de garantare pentru depozitele deponenților existenți și potențiali la sucursala respectivă.

(3)  Informațiile menționate la alineatul (2) sunt puse la dispoziție în limba asupra căreia deponentul și instituția de credit au convenit la deschiderea contului sau în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este înființată o sucursală, în modalitatea prevăzută de dreptul intern, și sunt clare și inteligibile.

Articolul 16

Informații oferite deponenților

(1)  Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților existenți și potențiali informațiile necesare pentru identificarea SGD-urilor la care participă instituția și sucursalele sale din interiorul Uniunii. Statele membre se asigură că instituțiile de credit informează deponenții existenți și potențiali asupra excluderilor de la protecția SGD aplicabile.

(2)  Înainte de încheierea unui contract de depozit, se furnizează deponenților informațiile menționate la alineatul (1). Aceștia confirmă primirea informațiilor respective. Se utilizează în acest scop modelul care figurează în anexa I.

(3)  Confirmarea faptului că depozitele sunt eligibile este furnizată deponenților în extrasele de cont, alături de o trimitere la fișa informativă care figurează în anexa I. Pe fișa informativă se indică site-ul web al SGD relevante. Fișa informativă care figurează în anexa I este furnizată deponentului cel puțin o dată pe an.

Site-ul web al SGD conține informațiile necesare pentru deponenți, în special informațiile referitoare la dispozițiile privind procesul și condițiile de garantare a depozitelor, astfel cum sunt prevăzute de prezenta directivă.

(4)  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt puse la dispoziție în modalitatea indicată de dreptul intern, în limba asupra căreia deponentul și instituția de credit au convenit la deschiderea contului sau în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este înființată sucursala.

(5)  Statele membre limitează utilizarea în scopuri publicitare a informațiilor menționate la alineatele (1), (2) și (3) la o simplă menționare a SGD care garantează produsul la care se referă materialul publicitar și la orice informații suplimentare necesare în temeiul dreptului intern.

Astfel de informații pot cuprinde descrierea faptică a funcționării SGD, dar nu conțin referiri la acoperirea nelimitată a depozitelor.

(6)  În caz de fuziune, de conversie a filialelor în sucursale sau de operațiuni similare, deponenții sunt informați cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite un termen mai scurt, din motive de secret comercial sau de stabilitate financiară.

Se acordă deponenților un termen de trei luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a operațiunilor similare pentru a-și retrage sau transfera la o altă instituție de credit, fără a-și atrage penalități, depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate, în măsura în care acestea depășesc nivelul de acoperire în temeiul articolului 6 la momentul operațiunii.

(7)  Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituție de credit se retrage sau este exclusă din cadrul unei SGD, instituția de credit își informează deponenții în termen de o lună de la retragerea sau excluderea respectivă.

(8)  În cazul în care un deponent efectuează operațiuni bancare pe internet, informațiile care trebuie furnizate în temeiul prezentei directive îi pot fi comunicate pe cale electronică. În cazul în care deponentul solicită acest lucru, informațiile îi sunt comunicate pe suport de hârtie.

Articolul 17

Lista instituțiilor de credit autorizate

(1)  Statele membre se asigură că atunci când notifică ABE cu privire la autorizații în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente indică SGD la care este membră fiecare instituție de credit.

(2)  Atunci când publică și actualizează lista instituțiilor de credit autorizate în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, ABE indică SGD la care este membră fiecare instituție de credit.

Articolul 18

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (7) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 19

Dispoziții tranzitorii

(1)  Atunci când anumite depozite sau categorii de depozite sau alte instrumente încetează să mai fie acoperite, integral sau parțial, de SGD-uri după transpunerea prezentei directive sau a Directivei 2009/14/CE în dreptul intern, statele membre pot permite ca depozitele și alte instrumente care au o scadență inițială să fie acoperite până la data scadenței inițiale, în cazul în care acestea au fost constituite sau emise înainte de 2 iulie 2014.

(2)  Statele membre se asigură că deponenții sunt informați cu privire la depozitele sau categoriile de depozite sau celelalte instrumente care nu vor mai fi acoperite de o SGD începând cu 3 iulie 2015.

(3)  Până la atingerea pentru prima dată a nivelului țintă, statele membre pot aplica pragurile de la articolul 11 alineatul (5) în legătură cu resursele financiare disponibile.

(4)  Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), statele membre care, la 1 ianuarie 2008, au prevăzut un nivel de acoperire între 100 000  EUR și 300 000  EUR pot decide să aplice din nou respectivul nivel de acoperire mai ridicat până la 31 decembrie 2018. În acest caz, nivelul țintă și contribuțiile instituțiilor de credit se ajustează în mod corespunzător.

(5)  Până la 3 iulie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport și, dacă este necesar, o propunere legislativă care să prevadă modalitatea prin care SGD-urile care desfășoară operațiuni în Uniune pot coopera prin intermediul unei scheme europene pentru a preveni riscurile generate de activitățile transfrontaliere și a proteja depozitele împotriva acestor riscuri.

(6)  Până la 3 iulie 2019, Comisia, sprijinită de ABE, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresele realizate în punerea în aplicare a prezentei directive. Acest raport examinează în special:

Până la 3 iulie 2019, ABE prezintă Comisiei un raport privind modelele de calcul și relevanța acestora pentru riscul comercial al membrilor. În cadrul raportului, ABE ține seama în mod corespunzător de profilurile de risc ale diverselor modele de afaceri.

Articolul 20

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1-4, articolului 5 alineatul (1) literele (d)-(k), articolului 5 alineatele (2), (3) și (4) articolului 6 alineatele (2)-(7), articolului 7 alineatele (4)-(9), articolului 8 alineatele (1), (2), (3), (5), (6), (7) și (9), articolului 9 alineatele (2) și (3), articolelor 10-16, 18 și 19 și anexei I până la 3 iulie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 8 alineatul (4) până la 31 mai 2016.

În cazul în care, după o examinare amănunțită, autoritățile corespunzătoare stabilesc faptul că o SGD nu este încă în măsură să respecte articolul 13 până la 3 iulie 2015, actele cu putere de lege și actele administrative relevante intră în vigoare până la 31 mai 2016.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, acestea conțin o mențiune care precizează că trimiterile în actele cu putere de lege și în actele administrative în vigoare la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și formularea acestei mențiuni.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 21

Abrogare

Directiva 94/19/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa II, este abrogată de la ►C2  4 iulie 2015 ◄ , fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenul de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor menționate în anexa II.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (1), (2) și (3), articolul 8 alineatul (8), articolul 9 alineatul (1) și articolul 17 se aplică începând de la 4 iulie 2015.

Articolul 23

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.