Articolul 7 Stabilirea sumei rambursabile

Articolul 7

Stabilirea sumei rambursabile

(1)  Limita menționată la articolul 6 alineatul (1) se aplică depozitelor agregate plasate la aceeași instituție de credit, indiferent de numărul depozitelor, de monedă și de situarea în interiorul Uniunii.

(2)  Cota-parte a fiecărui deponent într-un cont comun este luată în considerare la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

În absența unor prevederi speciale, un astfel de cont este împărțit în mod egal între deponenți.

Statele membre pot prevedea posibilitatea ca depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, ai unei asociații sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, să poată fi agregate și tratate ca și când ar fi fost plasate de un singur deponent, în scopul calculării limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

(3)  În cazul în care deponentul nu este îndreptățit la sumele aflate într-un cont, persoana îndreptățită este acoperită de garantare, cu condiția ca acea persoană să fi fost identificată sau să poată fi identificată înainte de data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). În cazul în care mai multe persoane sunt îndreptățite, la calcularea limitei prevăzute la articolul 6 alineatul (1) se ia în considerare cota-parte a fiecăreia în temeiul acordurilor în conformitate cu care sunt gestionate sumele.

(4)  Data de referință pentru calcularea sumei rambursabile este data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau de la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b). Datoriile deponentului față de instituția de credit nu se iau în calcul la calcularea sumei rambursabile.

(5)  Statele membre pot decide ca datoriile deponentului către instituția de credit să fie luate în considerare la calcularea sumei rambursabile, în cazul în care acestea au devenit scadente cel târziu la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau la data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), în măsura în care este posibilă compensarea, în temeiul dispozițiilor legale și contractuale care reglementează contractul dintre instituția de credit și deponent.

Deponenții sunt informați înainte de încheierea contractului de către instituția de credit în cazurile în care datoriile pe care le au față de instituția de credit sunt luate în considerare la calcularea sumei rambursabile.

(6)  Statele membre se asigură că SGD-urile pot solicita în orice moment instituțiilor de credit informații privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent.

(7)  Dobânda la depozite care a fost acumulată, dar nu a fost creditată la data la care autoritatea administrativă relevantă face o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a) sau data la care autoritatea judiciară pronunță o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b) este rambursată de către SGD. Limita menționată la articolul 6 alineatul (1) nu poate fi depășită.

(8)  Statele membre pot decide ca anumite categorii de depozite care îndeplinesc un obiectiv social definit în dreptul intern, pentru care o terță parte a oferit o garanție ce îndeplinește normele privind ajutoarele de stat, să nu fie luate în calcul la agregarea depozitelor deținute de un deponent la aceeași instituție de credit, astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol. În aceste cazuri, garanția oferită de partea terță este limitată la nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatul (1).

(9)  În cazul în care dreptul intern permite instituțiilor de credit să funcționeze cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 16 ), statul membru se asigură că deponenții sunt informați în mod clar cu privire la faptul că instituția de credit funcționează cu utilizarea unor mărci diferite și că nivelul de acoperire stabilit la articolul 6 alineatele (1), (2) și (3) din prezenta directivă se aplică depozitelor agregate deținute de către deponent la instituția de credit respectivă. Aceste informații sunt incluse în informațiile oferite deponenților menționate la articolul 16 din prezenta directivă și în anexa I la aceasta.