REGULAMENTUL (UE) 2024/1789 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 13 iunie 2024 privind piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1227/2011, (UE) 2017/1938, (UE) 2019/942 și (UE) 2022/869 și a Deciziei (UE) 2017/684 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 715/2009 (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)

Piața internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la securitatea aprovizionării cu gaze și la dezvoltarea durabilă.

(3)

Prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Uniunea s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Normele pieței interne pentru combustibilii gazoși trebuie să fie aliniate la regulamentul respectiv. În acest context, Uniunea a stabilit modalități de actualizare a piețelor sale de energie, inclusiv în ceea ce privește decarbonizarea piețelor gazelor, în comunicările Comisiei din 8 iulie 2020 intitulate „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic” și „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (denumită în continuare „Strategia pentru hidrogen”), precum și în Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei (6). Prezentul regulament ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului Uniunii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră asigurând în același timp securitatea aprovizionării și funcționarea corespunzătoare a piețelor interne ale gazelor naturale și hidrogenului.

(4)

Prezentul regulament completează instrumentele de politică și legislative conexe ale Uniunii, în special pe cele propuse în temeiul comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulate „Pactul verde european”, cum ar fi Regulamentele (UE) 2023/857 (7), (UE) 2023/957 (8), (UE) 2023/1805 (9) și (UE) 2023/2405 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivele (UE) 2023/959 (11), (UE) 2023/1791 (12) și (UE) 2023/2413 (13) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care vizează stimarea decarbonizării economiei Uniunii și asigurarea faptului că aceasta rămâne pe o traiectorie către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119. Principalul obiectiv al prezentului regulament este de a permite și de a facilita o astfel de tranziție către neutralitatea climatică prin asigurarea accelerării dezvoltării unei piețe a hidrogenului și asigurarea unei piețe eficiente a gazelor naturale.

(5)

Prezentul regulament urmărește să faciliteze pătrunderea în sistemul energetic a gazelor din surse regenerabile și a gazelor și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon, permițând tranziția de la gazele fosile, precum și să permită gazelor din surse regenerabile și gazelor și hidrogenului cu emisii scăzute de carbon să joace un rol important în atingerea obiectivelor climatice ale Uniunii pentru 2030 și a neutralității climatice până în 2050. De asemenea, prezentul regulament urmărește să instituie un cadru de reglementare care să le permită tuturor participanților la piață și să îi stimuleze să renunțe treptat la gazele fosile și să își planifice activitățile astfel încât să evite efectele de blocare, precum și să asigure o eliminare treptată și în timp util a gazelor fosile, în special din toate sectoarele industriale relevante și din utilizarea pentru încălzire.

(6)

Strategia UE pentru hidrogen recunoaște că, întrucât statele membre au un potențial diferit în ceea ce privește producția de hidrogen din surse regenerabile, o piață internă deschisă și competitivă, cu un comerț transfrontalier neîngrădit, prezintă beneficii importante în ceea ce privește concurența, accesibilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării. În plus, Strategia UE pentru hidrogen subliniază faptul că trecerea la o piață lichidă cu tranzacționarea hidrogenului ca produs de bază ar facilita intrarea unor noi producători, ar fi benefică pentru o integrare mai profundă cu alți purtători de energie și ar crea semnale de preț viabile pentru deciziile de investiții și deciziile operaționale. Prin urmare, normele stabilite în prezentul regulament ar trebui să faciliteze apariția piețelor hidrogenului, a tranzacționării hidrogenului ca produs de bază și a centrelor de comercializare lichidă. Statele membre ar trebui să elimine orice bariere nejustificate, inclusiv tarifele disproporționate la punctele de interconectare. Normele existente care au permis desfășurarea unor operațiuni comerciale și a unei tranzacționări eficiente pentru piețele energiei electrice și gazelor naturale ar trebui să fie luate în considerare și pentru piața hidrogenului, recunoscându-se diferențele inerente. Cu toate că prezentul regulament stabilește principiile generale aplicabile funcționării pieței hidrogenului, este oportun să se țină seama de stadiul de dezvoltare a pieței respective atunci când se aplică principiile respective.

(7)

Acordarea de sprijin regiunilor cu un consum ridicat de cărbune și cu emisii ridicate de dioxid de carbon pentru a renunța treptat la combustibilii fosili și pentru a introduce treptat energia din surse regenerabile este un element de bază al politicii pentru o tranziție justă. Sprijinul respectiv trebuie să fie acordat în conformitate cu cadrul juridic relevant, în special cu Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (14), care permite finanțarea tehnologiilor pentru energia din surse regenerabile. Comisia joacă un rol esențial în asigurarea acordării unui sprijin de acest tip politicilor naționale care vizează să reducă treptat capacitatea existentă de generare și extracție a cărbunelui și a altor combustibili fosili solizi. Procesul respectiv necesită finanțare pentru a face față impactului social și economic, inclusiv recalificarea forței de muncă în scopul tranziției către o energie curată a regiunilor care suferă schimbări structurale. Sprijinul acordat regiunilor cu un consum ridicat de cărbune și cu emisii ridicate de dioxid de carbon va trebui să țină seama de obiectivele, domeniile de aplicare și criteriile speciale ale fiecărui program de finanțare relevant al Uniunii. Fondul pentru o tranziție justă nu prevede finanțarea altor tehnologii decât energia din surse regenerabile.

(8)

Directiva (UE) 2024/1788 a Parlamentului European și a Consiliului (15) prevede posibilitatea de a recurge la un operator de sistem combinat. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament nu impun modificarea organizării sistemelor naționale atunci când acestea sunt conforme cu dispozițiile relevante ale directivei respective.

(9)

Este necesar să se specifice criteriile conform cărora se stabilesc tarifele de acces la rețea, pentru a garanta respectarea deplină a principiului nediscriminării și a cerințelor unei bune funcționări a pieței interne, pentru a lua în considerare în totalitate necesitatea integrității sistemului și a reflecta costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente și corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural, incluzând și randamentul corespunzător al investițiilor și permițând integrarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon. Normele privind tarifele de acces la rețea prevăzute în prezentul regulament sunt completate de norme suplimentare privind tarifele de acces la rețea, în special din codurile de rețea și din orientările adoptate în temeiul prezentului regulament, din Regulamentele (UE) 2022/869 (16) și (UE) 2024/1787 (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului și din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (18) și Directiva (UE) 2023/1791.

(10)

În general, cel mai eficient este să se finanțeze infrastructura prin veniturile obținute de la utilizatorii infrastructurii respective și să se evite subvențiile încrucișate. Mai mult, subvențiile încrucișate ar fi incompatibile, în cazul activelor reglementate, cu principiul general al tarifelor care reflectă costurile. În cazuri excepționale, subvențiile încrucișate ar putea aduce totuși beneficii societale, în special în fazele timpurii ale dezvoltării rețelei, când capacitatea rezervată este scăzută în comparație cu capacitatea tehnică și incertitudinea cu privire la momentul în care se va materializa cererea viitoare de capacitate este semnificativă. Prin urmare, subvențiile încrucișate ar putea să contribuie la tarife rezonabile și previzibile pentru primii utilizatori ai rețelei și ar putea reduce riscurile investițiilor realizate de operatorii de rețea, contribuind astfel la un climat de investiții care să sprijine obiectivele în materie de decarbonizare ale Uniunii. Ca alternativă la tarifele de rețea mai mari preconizate, care altfel ar trebui să fie percepute de la primii utilizatori ai rețelei de hidrogen, operatorii rețelelor de hidrogen ar trebui să poată distribui în timp costurile de dezvoltare a rețelei, permițând statelor membre să prevadă posibilitatea ca viitorii utilizatori să plătească o parte din costurile inițiale prin alocarea intertemporală a costurilor. O astfel de alocare intertemporală a costurilor și metodologia și caracteristicile care stau la baza acesteia ar trebui aprobate de autoritatea de reglementare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri de acoperire a riscului financiar al operatorilor de rețele de hidrogen care să însoțească acest mecanism, cum ar fi o garanție guvernamentală, cu condiția ca acestea să respecte articolul 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În cazul în care finanțarea rețelelor cu ajutorul tarifelor de acces la rețea plătite de utilizatorii rețelei nu este viabilă, autoritatea de reglementare ar trebui să poată permite efectuarea unor transferuri financiare între serviciile reglementate separate ale rețelelor de gaze naturale și de hidrogen, cu anumite condiții. Costurile aferente studiilor de fezabilitate referitoare la reorientarea rețelelor de gaze naturale către hidrogen nu ar trebui să fie considerate subvenții încrucișate. Subvențiile încrucișate nu ar trebui să fie finanțate de utilizatorii rețelei din alte state membre și, prin urmare, este oportun să se colecteze finanțare pentru subvențiile încrucișate numai de la punctele de ieșire către clienții finali din același stat membru. Mai mult, întrucât subvențiile încrucișate sunt excepționale, ar trebui să se asigure faptul că acestea sunt proporționale, transparente, limitate în timp și stabilite sub supraveghere reglementară, cu condiția notificării Comisiei și a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

(11)

Folosirea de acorduri bazate pe piață pentru stabilirea tarifelor, cum ar fi licitațiile, respectă Directiva (UE) 2024/1788 și Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei (20).

(12)

Este necesar un set comun minim de servicii referitoare la accesul terților pentru a oferi un standard comun minim care să reglementeze condițiile practice de acces în întreaga Uniune, pentru a garanta că serviciile referitoare la accesul terților sunt suficient de compatibile și pentru a permite valorificarea avantajelor pe care le oferă o funcționare corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale.

(13)

Acordurile privind accesul terților ar trebui să fie bazate pe principiile stabilite în prezentul regulament. Organizarea sistemelor de intrare-ieșire, care permit alocarea liberă a gazelor naturale pe baza capacității ferme, a fost salutată în cadrul celui de al XXIV-lea Forum european de reglementare a gazelor (Forumul de la Madrid) din octombrie 2013. Prin urmare, ar trebui introdusă o definiție a sistemului de intrare-ieșire, ceea ce ar contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon conectate fie la nivelul de transport, fie la cel de distribuție. Stabilirea tarifelor operatorilor de distribuție și ale operatorilor de rețele de distribuție a hidrogenului și organizarea alocării capacităților între nivelul de transport și cel de distribuție a gazelor naturale și a hidrogenului ar trebui lăsate la latitudinea autorităților de reglementare, pe baza principiilor prevăzute în Directiva (UE) 2024/1788.

(14)

Accesul la sistemul de intrare-ieșire ar trebui să se bazeze, în general, pe capacitatea fermă. Operatorii de rețea ar trebui să aibă obligația de a coopera într-un mod care să maximizeze oferta de capacitate fermă, ceea ce, la rândul său, le permite utilizatorilor rețelei să aloce în mod liber gazul natural care intră sau iese, pe baza capacității ferme, către oricare punct de intrare sau de ieșire din același sistem de intrare-ieșire.

(15)

Statele membre ar trebui să poată stabili o integrare regională totală sau parțială în cazul în care două sau mai multe sisteme adiacente de intrare sau de ieșire fuzionează. Ar trebui ca integrarea regională parțială să poată îngloba diferite zone de echilibrare, ca pas important în direcția integrării piețelor fragmentate ale gazelor naturale și a îmbunătățirii funcționării pieței interne a gazelor naturale.

(16)

În cazul în care se realizează o integrare a piețelor regionale, operatorii de transport și de sistem în cauză și autoritățile de reglementare ar trebui să trateze chestiuni care au un impact transfrontalier, precum structurile tarifare, regimul de echilibrare, capacitățile la punctele transfrontaliere rămase, planurile de investiții și îndeplinirea sarcinilor operatorilor de transport și de sistem și ale autorităților de reglementare.

(17)

Capacitatea condiționată ar trebui să fie oferită numai atunci când operatorii de rețea nu sunt în măsură să ofere capacitate fermă. Operatorii de rețea ar trebui să definească condițiile pentru capacitatea condiționată pe baza constrângerilor operaționale, într-un mod transparent și clar. Autoritatea de reglementare ar trebui să aprobe condițiile și să se asigure că numărul de produse de capacitate condiționată este limitat, pentru a se evita fragmentarea pieței gazelor naturale și pentru a se asigura respectarea principiului asigurării unui acces eficient al terților.

(18)

Pentru finalizarea pieței interne a gazelor naturale, ar trebui să se atingă un nivel suficient al capacității de interconectare transfrontalieră în ceea ce privește gazele naturale, iar integrarea pieței ar trebui să fie promovată.

(19)

Prezentul regulament urmărește să sprijine producția de biometan sustenabil în Uniune. În documentul de lucru al serviciilor sale din 18 mai 2022 intitulat „Punerea în aplicare a planului de acțiune REPowerEU: nevoile de investiții, acceleratorul de hidrogen și atingerea obiectivelor privind biometanul”, care însoțește Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată „Planul REPowerEU” (denumită în continuare „planul REPowerEU”), Comisia a propus să se mărească substanțial producția de biometan sustenabil în Uniune, cu până la 35 de miliarde de metri cubi pe an, până în 2030.

(20)

Cartografierea coordonată a utilizării biogazului și a biometanului servește drept instrument prin care statele membre pot stabili contribuția biometanului la traiectoriile estimate ale statelor membre pentru perioada 2021-2030, inclusiv consumul final brut de energie preconizat și capacitatea instalată totală planificată, așa cum se prevede în planurile lor naționale integrate privind energia și clima. În cazul în care statele membre au stabilit traiectorii naționale pentru biogaz și biometan, acestea ar trebui să prevadă în planurile lor naționale privind energia și clima politici și măsuri pentru dezvoltarea acestora, cum ar fi adoptarea unor strategii naționale privind biogazul și biometanul sustenabil sau stabilirea unor obiective naționale privind producția sau consumul anual de biometan, fie exprimate în volume absolute, fie în procente din volumul de gaze naturale consumat de clienții racordați la rețeaua de gaze naturale. Pentru a facilita acest lucru, Comisia a furnizat statelor membre care au un potențial important în materie de biometan o analiză a potențialului lor național, precum și sugestii privind modul în care potențialul ar putea fi exploatat optim. În plus, în temeiul articolului 25 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2018/2001, statele membre pot lua în considerare, pentru obiectivele sectorului transportului menționate la articolul 25 alineatul (1) din directiva respectivă, biogazul injectat în infrastructura națională de transport și distribuție a gazelor.

(21)

Este necesară o mai bună cooperare și coordonare între operatorii de transport și de sistem și, acolo unde este relevant, operatorii de distribuție, pentru a crea coduri de rețea, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient și transparent la rețelele de transport transfrontaliere, precum și pentru a garanta o planificare coordonată și suficient orientată spre viitor și o evoluție tehnică satisfăcătoare a sistemului de gaze naturale în cadrul Uniunii, inclusiv crearea de capacități de interconectare, acordând atenția cuvenită protecției mediului. Codurile de rețea ar trebui să fie conforme cu orientările-cadru care, prin natura lor, nu au caracter obligatoriu și care sunt elaborate de ACER. ACER ar trebui să aibă un rol în revizuirea, pe baza faptelor, a proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu orientările-cadru, și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre aprobare. ACER ar trebui să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri de rețea.

(22)

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelelor de transport de gaze naturale din Uniune, ar trebui prevăzută o rețea europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze (denumită în continuare „ENTSO pentru gaze”). Pentru a asigura faptul că statele membre de dimensiuni mici, cele neinterconectate sau cele izolate sunt reprezentate în mod echitabil, pe lângă operatorii de transport și de sistem al gazelor naturale, operatorii de sisteme de gaze naturale care beneficiază de o derogare de la articolul 60 din Directiva (UE) 2024/1788 în temeiul articolului 86 din directiva respectivă ar trebui să fie eligibili pentru a fi membri ai ENTSO pentru gaze. Atunci când aprobă statutul ENTSO pentru gaze, Comisia poate încerca să asigure diferențierea corespunzătoare a drepturilor de membru, care să reflecte statutul diferit al membrilor. Atribuțiile ENTSO pentru gaze ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele Uniunii în domeniul concurenței care sunt aplicabile deciziilor ENTSO pentru gaze. Atribuțiile ENTSO pentru gaze ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și natura reprezentativă a ENTSO pentru gaze. După caz, pentru aspectele transsectoriale, codurile de rețea pot fi elaborate în comun de ENTSO pentru gaze și Rețeaua europeană a operatorilor de rețele de hidrogen (ENNOH). Codurile de rețea întocmite de ENTSO pentru gaze nu sunt menite să înlocuiască normele tehnice naționale aplicabile aspectelor fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport și de sistem ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii. Cooperarea în cadrul acestor structuri regionale presupune separarea efectivă a activităților de exploatare a rețelelor de activitățile de producție și de furnizare. În absența unei astfel de separări, cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem poate da naștere unui risc de comportament anticoncurențial. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea operațiunilor din cadrul rețelei la nivel regional. Cooperarea la nivel regional ar trebui să fie compatibilă cu evoluția către piețe interne ale gazelor naturale și hidrogenului competitive și eficiente.

(23)

În vederea asigurării unei transparențe sporite a dezvoltării rețelei de transport de gaz din Uniune, ENTSO pentru gaze ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic un plan fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale pe 10 ani la nivelul Uniunii (denumit în continuare „planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii”), pe baza unui scenariu comun și a modelului interconectat. Planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale pe 10 ani la nivelul Uniunii ar trebui să fie elaborat în cadrul unui proces transparent care să presupună o consultare amplă a populației, inclusiv a unor organisme științifice independente, și să se bazeze pe criterii obiective și științifice. În acest scop, Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice poate contribui la scenariile pentru planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2022/869. Rețelele viabile pentru transportul gazelor naturale și interconexiunile regionale necesare, relevante din punct de vedere comercial sau din perspectiva securității aprovizionării, ar trebui să fie incluse în acest plan de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii. Planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii ar trebui să promoveze principiul „eficiența energetică înainte de toate” și integrarea sistemelor energetice și să contribuie la folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale și la realizarea obiectivelor climatice și energetice ale Uniunii.

(24)

În scopul consolidării concurenței prin crearea unei piețe angro lichide a gazelor naturale, este vital ca gazele naturale să poată fi comercializate independent de localizarea în sistem. Unica modalitate de a realiza acest lucru este de a oferi utilizatorilor rețelei libertatea de a rezerva, în mod independent, capacitate de intrare și de ieșire, ceea ce ar avea ca rezultat organizarea transportului de gaze naturale pe zone, și nu sub formă de fluxuri contractuale. Prin urmare, pentru a asigura libertatea de rezervare a capacității în mod independent la punctele de intrare și de ieșire, tarifele stabilite pentru un anumit punct de intrare nu ar trebui să fie corelate cu tariful stabilit pentru un anumit punct de ieșire, ci ar trebui, în schimb, să fie oferite separat pentru punctele respective, iar tariful nu ar trebui să grupeze taxa de intrare și de ieșire într-un singur preț.

(25)

Deși Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei (21) prevede norme pentru stabilirea unor norme tehnice care să instituie un regim de echilibrare, respectivul regulament lasă diverse opțiuni de concepție pentru fiecare regim de echilibrare care este aplicat într-un anumit sistem de intrare-ieșire. Combinația de opțiuni aleasă conduce la un regim de echilibrare specific care este aplicabil într-un anumit sistem de intrare-ieșire, în prezent aceste sisteme reflectând, în mare parte, teritoriile statelor membre.

(26)

Utilizatorilor rețelei ar trebui să le revină responsabilitatea de a-și echilibra intrările și ieșirile lor cu platformele de tranzacționare înființate pentru a facilita comerțul cu gaze naturale între utilizatorii rețelei. În vederea asigurării unor condiții echivalente de acces la piață pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon, zona de echilibrare ar trebui să acopere, de asemenea, în măsura posibilului, nivelul sistemului de distribuție. Punctul de tranzacționare virtual ar trebui să fie utilizat pentru a tranzacționa gaze naturale între conturile de echilibrare ale utilizatorilor rețelei.

(27)

Trimiterile la contractele armonizate de transport în contextul accesului nediscriminatoriu la rețea al operatorilor de transport și de sistem nu înseamnă că respectivele condiții ale contractelor de transport ale unui operator de transport și de sistem dintr-un stat membru trebuie să fie aceleași cu cele ale altui operator de transport și de sistem din același sau din alt stat membru, cu excepția cazului în care se stabilesc cerințe minime ce trebuie să fie respectate de toate contractele de transport.

(28)

Accesul egal la informații despre starea fizică și eficiența sistemului este necesar astfel încât toți participanții la piață să poată evalua situația globală a cererii și a ofertei și să poată identifica cauzele variațiilor prețului angro. Acest lucru cuprinde informații mai precise privind cererea și oferta, capacitatea rețelei, fluxurile și întreținerea, echilibrarea și disponibilitatea și utilizarea capacității de rezervă. Având în vedere importanța respectivelor informații pentru funcționarea pieței, este necesară atenuarea limitărilor existente cu privire la publicare impuse din motive de confidențialitate.

(29)

Cerințele privind confidențialitatea pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial prezintă o deosebită relevanță în cazul în care sunt vizate date de natură comercială strategică pentru întreprindere, în cazul în care există doar un singur utilizator pentru o instalație de înmagazinare a gazelor naturale sau în cazul în care sunt vizate date referitoare la punctele de ieșire dintr-un sistem sau subsistem care nu este conectat la alt sistem de transport sau de distribuție, ci la un singur client industrial final, atunci când publicarea acestor date ar dezvălui informații confidențiale cu privire la procesul de producție al respectivului client.

(30)

În scopul creșterii încrederii în piață, participanții la piață ar trebui să se asigure că toate persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi supuse unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să investigheze în mod efectiv alegațiile referitoare la abuzurile de piață. În acest scop, este necesar ca autoritățile competente să aibă acces la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața gazelor naturale, toate aceste decizii sunt comunicate operatorilor de sistem sub forma rezervelor de capacitate, a nominalizărilor și a fluxurilor realizate. Operatorii de sistem ar trebui să păstreze informațiile respective, într-un format ușor accesibil, la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă determinată. Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de sistem.

(31)

În unele state membre, accesul la instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și la instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL) este insuficient, fiind necesară, prin urmare, îmbunătățirea punerii în aplicare a normelor în materie existente în ceea ce privește transparența și obiectivele planului REPowerEU. O astfel de îmbunătățire ar trebui să țină seama de potențialul și de adoptarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon pentru instalațiile respective pe piața internă.

(32)

Sistemele de echilibrare nediscriminatorii și transparente din sectorul gazelor naturale, care sunt exploatate de operatorii de transport și de sistem, sunt mecanisme importante, mai ales pentru noii participanți la piață, care ar putea să întâmpine mai multe dificultăți în echilibrarea portofoliului lor global de vânzări decât întreprinderile deja existente pe piața relevantă. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme care să asigure exploatarea de către operatorii de transport și de sistem a unor astfel de sisteme într-un mod compatibil cu condiții de acces la rețea nediscriminatorii, transparente și reale.

(33)

Autoritățile de reglementare ar trebui să asigure respectarea prezentului regulament, precum și a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul acestuia.

(34)

În orientările prevăzute într-o anexă sunt stabilite norme mai detaliate. După caz, normele respective ar trebui să evolueze în timp, ținând cont de diferențele care există între rețelele naționale din sectorul gazelor naturale și de nivelul dezvoltării acestora.

(35)

Înainte de a se propune modificarea orientărilor prevăzute într-o anexă, Comisia ar trebui să asigure consultarea prealabilă a tuturor părților relevante implicate la care se referă orientările respective, reprezentate de organizațiile profesionale, precum și a statelor membre din cadrul Forumului de la Madrid.

(36)

Statele membre și autoritățile naționale competente ar trebui să prezinte Comisiei, la cerere, informațiile relevante. Cererea de informații ar trebui să conțină motivele pentru care sunt necesare informațiile pentru a pune în aplicare prezentul regulament. Comisia ar trebui să trateze aceste informații în mod confidențial.

(37)

Prezentul regulament, precum și codurile de rețea și orientările adoptate în temeiul acestuia nu aduc atingere aplicării normelor Uniunii privind concurența.

(38)

Statele membre și părțile contractante la Comunitatea Energiei ar trebui să coopereze îndeaproape cu privire la toate aspectele legate de dezvoltarea unei regiuni integrate de tranzacționare a gazelor naturale și nu ar trebui să ia nicio măsură care să pună în pericol integrarea în continuare a piețelor gazelor naturale sau securitatea aprovizionării statelor membre și a părților contractante.

(39)

Tranziția energetică și integrarea continuă a pieței gazelor naturale necesită o mai mare transparență cu privire la veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorului de transport și de sistem. O serie de decizii referitoare la rețelele de gaze naturale trebuie să se bazeze pe aceste informații. De exemplu, transferul activelor de transport de la un operator de rețea de gaze naturale la un operator de rețea de hidrogen sau implementarea unui mecanism de compensare între operatorii de transport și de sistem necesită o transparență mai mare decât există în prezent. În plus, evaluările evoluției tarifelor pe termen lung necesită claritate atât în ceea ce privește cererea de gaze naturale, cât și în ceea ce privește previziunile costurilor. Transparența cu privire la veniturile autorizate este de natură să înlesnească efectuarea unor previziuni ale costurilor. În special, autoritățile de reglementare ar trebui să furnizeze în mod regulat informații privind metodologia utilizată pentru calcularea veniturilor operatorilor de transport și de sistem, a valorii bazei de active reglementate ale acestora și a amortizării acesteia în timp, a valorii cheltuielilor operaționale, a costului de capital aplicat operatorilor de transport și de sistem și a stimulentelor și primelor aplicate, precum și a evoluției pe termen lung a tarifelor de transport pe baza modificărilor preconizate ale veniturilor autorizate sau ale veniturilor țintă ale operatorilor de transport și de sistem și ale cererii de gaze naturale. Pentru a asigura coordonarea adecvată a procesului de colectare și interpretare a datelor pentru studiul comparativ transparent și reproductibil al eficienței operatorilor de transport și de sistem, ACER ar trebui să se coordoneze cu operatorii de transport și de sistem și cu ENTSO pentru gaze.

(40)

Cheltuielile operatorilor de transport și de sistem sunt în principal costuri fixe. Modelul lor de afaceri și cadrele naționale de reglementare actuale se bazează pe ipoteza unei utilizări pe termen lung a rețelelor lor, ceea ce presupune perioade lungi de amortizare: între 30 și 60 de ani. Prin urmare, în contextul tranziției energetice, autoritățile de reglementare ar trebui să poată anticipa scăderea cererii de gaze naturale pentru a modifica dispozițiile de reglementare în timp util și pentru a preveni o situație în care recuperarea costurilor operatorilor de transport și de sistem prin tarife amenință accesibilitatea prețurilor la gaze naturale pentru consumatori din cauza unui raport din ce în ce mai mare între costurile fixe și cererea de gaze naturale. Dacă este necesar, profilul de amortizare sau remunerarea activelor de transport ar putea, de exemplu, să fie modificate.

(41)

Transparența veniturilor autorizate sau a veniturilor țintă ale operatorilor de transport și de sistem ar trebui sporită pentru a permite o analiză comparativă și o evaluare de către utilizatorii rețelei. Transparența ar trebui mărită și pentru a facilita cooperarea transfrontalieră și instituirea unor mecanisme de compensare între operatorii de transport și de sistem, fie pentru integrarea regională, fie pentru implementarea reducerilor tarifare pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon prevăzute în prezentul regulament.

(42)

În vederea exploatării celor mai economice locuri pentru producția de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon, utilizatorii rețelei ar trebui să beneficieze de reduceri ale tarifelor bazate pe capacitate. Astfel de reduceri ar putea să includă o reducere pentru injectarea din instalațiile de producere a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, o reducere a tarifelor la punctele de intrare dinspre instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și de ieșire către acestea și o reducere privind tarifele transfrontaliere la punctele de interconectare dintre statele membre. În anumite circumstanțe autoritățile de reglementare ar trebui să poată decide să nu aplice reduceri la aceste tarife. În cazul unei modificări a valorii reducerilor netransfrontaliere, autoritatea de reglementare ar trebui să echilibreze interesul dintre utilizatorii rețelei și operatorii de rețea, ținând seama de cadrele financiare stabile concepute expres pentru investițiile existente, în special pentru instalațiile de producție din surse regenerabile. Dacă este posibil, indicatorii sau condițiile de modificare a reducerii ar trebui să fie furnizate cu suficient timp înainte de luarea oricărei decizii de modificare a reducerii. Reducerea respectivă nu ar trebui să afecteze metodologia generală de stabilire a tarifelor, ci ar trebui să fie furnizată ex post cu privire la tariful relevant. Pentru a beneficia de reducere, utilizatorii rețelei ar trebui să transmită informațiile necesare, operatorului de transport și de sistem, pe baza unui certificat de durabilitate înregistrat în baza de date a Uniunii menționată la articolul 31a din Directiva (UE) 2018/2001.

(43)

Scăderea veniturilor care rezultă din aplicarea reducerilor ar trebui tratată ca o scădere a veniturilor generale, de exemplu, ca urmare a reducerii vânzărilor de capacitate, și ar trebui recuperată în timp util prin intermediul tarifelor, de exemplu printr-o creștere a tarifelor specifice în conformitate cu normele generale prevăzute în prezentul regulament.

(44)

Pentru a spori eficiența rețelelor de distribuție a gazelor naturale din Uniune și pentru a asigura o cooperare strânsă cu operatorii de transport și de sistem și ENTSO pentru gaze, precum și pentru a spori eficiența rețelelor de distribuție a hidrogenului din Uniune și a asigura o cooperare strânsă cu operatorii de rețele de transport de hidrogen și ENNOH, ar trebui înființată o entitate europeană pentru operatorii de distribuție (denumită în continuare „entitatea OSD UE”). Entitatea OSD UE ar trebui să includă și operatorii de distribuție a gazelor naturale și ar trebui să poată include operatorii de rețele de distribuție a hidrogenului. Atribuțiile entității OSD UE ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și reprezentativitatea în rândul operatorilor de distribuție și de rețele de distribuție a hidrogenului din Uniune. Entitatea OSD UE ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili statutul și regulamentul de procedură ținând seama de diferențele dintre sectorul gazelor naturale, cel al hidrogenului și cel al energiei electrice. Entitatea OSD UE ar trebui să coopereze îndeaproape cu ENTSO pentru gaze și cu ENNOH la elaborarea și, după caz, la implementarea codurilor de rețea, acolo unde este cazul, și ar trebui să ofere orientări privind integrarea, printre altele, a producerii distribuite și a altor aspecte care se referă la gestionarea rețelelor de distribuție.

(45)

Operatorii de distribuție au de jucat un rol important în ceea ce privește integrarea în sistem a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, deoarece, de exemplu, aproximativ jumătate din capacitatea de producție de biometan este conectată la rețeaua de distribuție. Pentru a facilita participarea acestor gaze pe piața angro, instalațiile de producție conectate la rețeaua de distribuție din toate statele membre ar trebui să aibă acces la punctul de tranzacționare virtual. Mai mult, în temeiul prezentului regulament, operatorii de distribuție și operatorii de transport și de sistem ar trebui să colaboreze pentru a permite fluxuri inversate de la rețeaua distribuție la rețeaua de transport sau pentru a asigura integrarea sistemului de distribuție prin mijloace alternative, echivalente în fapt, pentru a facilita integrarea pe piață a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

(46)

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului pot juca un rol fundamental în realizarea obiectivelor politicii energetice a Uniunii: transparența pieței, decarbonizarea, diversificarea și securitatea aprovizionării.

(47)

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului contribuie la unitatea pieței energetice a Uniunii prin îmbunătățirea transparenței, precum și prin asigurarea vizibilității cererii de surse de energie din toate statele membre pentru furnizorii în cauză.

(48)

Agregarea cererii de gaze naturale poate îmbunătăți relațiile internaționale cu furnizorii de gaze naturale, atât prin conductă, cât și sub formă de LNG, ceea ce este esențial pentru contribuția la realizarea obiectivelor politicii energetice a Uniunii și pentru unitatea pieței energetice a Uniunii. În special, o coordonare mult mai strânsă cu și între statele membre în ceea ce privește țările terțe, realizată prin mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar asigura că se folosește cu mai multă eficacitate ponderea colectivă Uniunii.

(49)

Agregarea cererii de gaze naturale poate să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii prin integrarea standardelor de mediu în agregarea cererii și în colectarea ofertelor. Și lansarea mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului poate contribui la îndeplinirea obiectivelor respective.

(50)

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să includă o serie de etape, începând cu dobândirea de către întreprinderile din sectorul gazelor naturale sau întreprinderile consumatoare de gaze naturale cu sediul în Uniune a posibilității de a-și agrega cererea de gaze naturale prin intermediul unui prestator de servicii cu care Comisia a încheiat un contract. Acest lucru ar permite furnizorilor de gaze naturale să facă oferte pe baza unor volume agregate mari, în loc de multe oferte mai mici către cumpărători pe care să-i abordeze individual. Prestatorul de servicii ar colecta apoi ofertele de furnizare și le-ar corela cu cantitățile de gaze naturale agregate anterior. Negocierea și încheierea contractelor de achiziție de gaze naturale în urma agregării cererii ar trebui să fie voluntare.

(51)

Agregarea cererii poate să asigure întreprinderilor din statele membre o mai mare egalitate de acces la surse de gaze naturale noi sau suplimentare și să creeze condiții contractuale competitive pentru achiziționarea de gaze naturale din statele membre și din țări terțe, spre beneficiul clienților finali. Agregarea cererii ar trebui să sprijine în continuare și acele întreprinderi care achiziționau anterior gaze naturale numai sau în principal de la un singur furnizor, ajutându-le să se aprovizioneze cu gaze naturale de la alți furnizori de gaze naturale în condiții avantajoase. Agregarea cererii ar putea îmbunătăți poziția unor astfel de întreprinderi pe piețele mondiale ale GNL.

(52)

Comisia ar trebui să se asigure că prestatorii de servicii își organizează sarcinile așa cum se prevede în prezentul regulament, ținând seama de obiectivele mecanismului și de particularitățile gazelor naturale. În special, atunci când repartizează ofertele de furnizare a gazelor naturale între întreprinderile care agregă cererea, prestatorii de servicii ar trebui să recurgă la metode care să nu facă discriminare între participanții mai mici și cei mai mari. De exemplu, prestatorii de servicii ar trebui să repartizeze ofertele de furnizare a gazelor naturale proporțional cu volumele despre care fiecare întreprindere declară că reprezintă cererea. Acest lucru ar putea prezenta interes atunci când oferta nu acoperă suficient cererea de gaze naturale de pe piața energetică a Uniunii. Comisia ar trebui să precizeze cerințele relevante aplicabile sarcinilor prestatorului de servicii în caietul de sarcini corespunzător.

(53)

Comisia ar trebui să încheie un contract pentru serviciile necesare ale prestatorilor de servicii cu ajutorul procedurilor de achiziții pertinente în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (22), pentru a implementa mecanismele instituite în temeiul prezentului regulament. Pentru a apăra interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii ori a unui stat membru, serviciile ar trebui achiziționate de la prestatori de servicii stabiliți în Uniune.

(54)

Procesul de agregare a cererii de gaze naturale ar trebui realizat de un prestator de servicii corespunzător. Agregarea cererii și achiziționarea gazelor naturale este un proces complex, care trebuie să țină seama de diverse elemente ce nu se limitează la prețuri, ci implică și volume, puncte de livrare și alți parametri. Având în vedere importanța serviciilor ce țin de agregarea cererii de gaze naturale și a mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului pentru transparență, diversificare, decarbonizare și securitatea aprovizionării Uniunii, îndeosebi în cazul în care situația securității aprovizionării se înrăutățește, întreprinderile cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) sau al articolului 215 din TFUE sau care sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism vizat de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii și acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia sau ale acestuia, ar trebui să nu poată deveni prestatori de servicii pentru agregarea cererii de gaze naturale sau prestatori de servicii pentru mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. Comisia ar trebui să precizeze cerințele aplicabile prestatorilor de servicii în caietul de sarcini corespunzător.

(55)

Consumatorii industriali care folosesc intensiv gazele naturale în procesele lor de producție, cum ar fi producătorii de îngrășăminte, oțel, ceramică sau sticlă, pot, de asemenea, să beneficieze de agregarea cererii, oferindu-li-se posibilitatea de a-și grupa cererea, de a încheia contracte pentru aprovizionarea cu gaze naturale și GNL și de a organiza aprovizionarea în funcție de nevoile specifice ale fiecăruia. Procesul de organizare a agregării cererii ar trebui să aibă norme transparente privind modul în care se poate participa la agregarea cererii și ar trebui să se asigure caracterul său deschis.

(56)

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie deschise întreprinderilor stabilite în Uniune și, având în vedere alinierea strânsă la acquis-ul Uniunii în domeniul energiei și la piața internă a energiei, întreprinderilor stabilite pe teritoriul părților contractante la Comunitatea Energiei, cu condiția să fie în vigoare măsurile sau acordurile necesare.

(57)

Totuși, pentru a renunța treptat la dependențele existente sau pentru a nu crea noi dependențe ale Uniunii de gazele naturale sau hidrogenul furnizat de întreprinderi din țări terțe cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii și pentru a proteja interesele esențiale de siguranță, mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului nu ar trebui să fie deschise întreprinderilor cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE sau care sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de o persoană fizică sau juridică, o entitate vizată sau un organism vizat de respectivele măsuri restrictive sau care acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acestuia sau ale acesteia. Așadar, aceste de întreprinderi ar trebui excluse de la participarea la ambele mecanisme, în special în calitate de furnizor sau cumpărător.

(58)

Pentru a se implica efectiv în achiziționarea în comun a gazelor naturale și pentru a încheia acorduri în domeniul gazelor naturale cu furnizorii, întreprinderile pot crea consorții sau pot participa la alte forme de cooperare, pentru a negocia în comun anumite condiții de achiziție, cum ar fi volumele, condițiile de livrare a achiziției – punctul și data livrării –, în limitele prevăzute de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, întreprinderile care efectuează achiziții în comun ar trebui să se asigure că informațiile transmise reciproc direct sau indirect se limitează la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit. Instituirea și punerea în aplicare a achiziționării în comun în temeiul prezentului regulament ar trebui să se desfășoare în conformitate cu normele în materie de concurență ale Uniunii, în special cu articolele 101 și 102 din TFUE.

(59)

Protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial este extrem de importantă atunci când informațiile sunt puse la dispoziția Comisiei, a Comitetului director, a grupurilor de coordonare, a grupurilor de experți sau a prestatorilor de servicii. Comisia ar trebui deci să folosească instrumente eficace pentru a proteja informațiile respective de orice acces neautorizat și de orice risc de securitate cibernetică. Orice date cu caracter personal care ar putea fi prelucrate în cadrul mecanismului de agregare a cererii și achiziționare în comun a gazelor naturale și a mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (23) și (UE) 2018/1725 (24) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(60)

Războiul neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, susținut de Belarus și care durează din februarie 2022 și reducerile subsecvente ale aprovizionării cu gaze naturale folosite ca armă și manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze naturale au scos la iveală vulnerabilități și dependențe în Uniune și în statele membre, cu potențialul clar de a avea un impact direct și semnificativ asupra intereselor esențiale de siguranță ale statelor membre și a securității aprovizionării cu energie. În același timp, sursele alternative de aprovizionare cu gaze de pe piața mondială a GNL au crescut doar în mică măsură în 2022 și 2023. O capacitate nouă importantă de lichefiere a GNL urmează să devină disponibilă abia în cursul anului 2025. Prin urmare, piețele mondiale ale gazelor naturale rămân foarte rigide și se preconizează că vor rămâne așa o anumită perioadă, ceea ce va determina perpetuarea vulnerabilității Uniunii și a statelor membre. În acest context, este oportun să se ia măsuri pentru a se găsi soluții pentru această vulnerabilitate permanentă.

(61)

Mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale sunt instrumente importante de organizare a diversificării aprovizionării cu gaze naturale și de eliminare treptată a dependenței de gazele naturale rusești în multe state membre, în concordanță cu Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” (denumită în continuare „REPowerEU”). Pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii sau ale unui stat membru, în interesul garantării securității aprovizionării și pentru a permite să se elimine treptat, însă efectiv și rapid, dependența de gaze naturale, aprovizionarea cu gaze naturale ce provin din Federația Rusă sau din Belarus și aprovizionarea cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus nu ar trebui să fie oferite prin mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale până la 31 decembrie 2025. După data respectivă, Comisia ar trebui să poată decide să excludă temporar aprovizionarea cu gaze naturale ce provin din Federația Rusă sau din Belarus sau aprovizionarea cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus pentru perioade de până la un an, care pot fi reînnoite dacă se justifică, atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru. Orice limitare de acest tip nu ar trebui să perturbe nejustificat buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale și fluxurile transfrontaliere de gaze naturale între statele membre, nu ar trebui să submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru, ar trebui să respecte principiul solidarității energetice și să fie adoptată în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii sau ale statelor membre față de țările terțe.

(62)

Comisia ar trebui să ia măsurile adecvate disponibile pentru a se asigura că excluderea aprovizionării cu gaze naturale sau cu GNL ce provin din Federația Rusă sau Belarus și a aprovizionării cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau Belarus din mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale este efectivă. În acest sens, Comisia ar trebui să ceară prestatorului de servicii relevant să facă verificările necesare. Verificările respective ar putea lua forma, printre altele, a unei cereri din partea furnizorilor sau a producătorilor de gaze naturale care participă la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale de a furniza documentele de expediere relevante în momentul livrării, dacă acest lucru este tehnic fezabil. În plus, participanților la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale ar trebui să li se ceară să ofere asigurări că își respectă obligația de a nu oferi sau de a nu furniza gaze naturale care provin din Federația Rusă sau din Belarus, nici GNL de la instalații GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus, după caz.

(63)

Comisia ar trebui să fie asistată de un comitet director alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei, cu scopul de a facilita coordonarea și schimbul de informații ce țin de agregarea cererii de gaze naturale. Participarea statelor membre ar trebui să fie facultativă și depinde îndeosebi de agenda reuniunilor comitetului director.

(64)

Hidrogenul este un purtător de energie cu caracteristici diferite de cele ale gazelor naturale sub aspectul calității, al metodelor de transport și al modelelor de cerere. De asemenea, există în continuare un decalaj important între costurile de producție a hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon și prețul de piață al alternativelor mai puțin durabile, ceea ce poate necesita ca statele să intervină pentru a oferi stimulente până când electrolizoarele și alte tehnologii și alți factori de producție pe bază de hidrogen aferenți vor fi suficient de competitivi.

(65)

Totuși, Uniunea are un mare potențial de producție a hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon. În această privință, Comisia a lansat în martie 2023 inițiativa de a înființa Banca Europeană pentru Hidrogen. Banca Europeană pentru Hidrogen descrie o serie de activități, prin care Comisia facilitează crearea unei piețe a hidrogenului a Uniunii, permite aprovizionarea de la parteneri internaționali de încredere și colectează și răspândește informații privind dezvoltarea pieței hidrogenului din Uniune și finanțarea proiectelor în domeniul hidrogenului. Activitățile respective se desfășoară în cadrul instrumentelor juridice relevante existente, cum ar fi Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25). Instrumentele voluntare aplicate hidrogenului în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen, mai ales mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, ar trebui să se axeze pe accelerarea extinderii producției de hidrogen și a dezvoltării pieței de hidrogen a Uniunii, inclusiv prin creșterea transparenței cererii, a ofertei, a fluxurilor de hidrogen și a prețurilor la hidrogen și prin asumarea unui rol de coordonare, prin crearea de legături între producători și consumatori și prin facilitarea îmbinării cu instrumentele financiare existente.

(66)

În contextul activității desfășurate în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen, Comisia ar trebui să poată institui mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, cu accent pe producția în Uniune. Având în vedere caracteristicile hidrogenului și ale pieței hidrogenului, mecanismul respectiv ar trebui să fie instituit pe durată limitată, pentru a descoperi cele mai eficace instrumente de identificare a cererii și a ofertei de hidrogen în Uniune și pentru a analiza cele mai bune acorduri de piață și de infrastructură.

(67)

Accesul furnizorilor și al achizitorilor la informații în contextul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie condiționat de consimțământul întreprinderilor respective și de respectarea dreptului Uniunii în materie de concurență.

(68)

Comisia ar trebui să poată pune ea însăși în aplicare mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului sau ar trebui să poată face acest lucru prin prestatorii de servicii relevanți. Dacă Comisia decide să pună în aplicare un astfel de mecanism prin intermediul unui prestator de servicii, ar trebui să se aplice dispozițiile prezentului regulament privind contractele cu prestatorii de servicii, criteriile de selecție a prestatorilor de servicii și sarcinile prestatorilor de servicii.

(69)

Mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar putea consta în instrumente axate pe transparență, pe vizibilitatea dezvoltării pieței și pe evaluarea voluntară a cererii. Mecanismul respectiv ar trebui să fie pus în aplicare în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen. Banca Europeană pentru Hidrogen ar trebui să coordoneze informațiile privind oferta, cererea, fluxurile de hidrogen și prețurile hidrogenului pentru a mări încrederea în dezvoltarea pieței hidrogenului și a face mai vizibilă cererea de producători și de achizitori de hidrogen. Mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să țină seama de maturitatea și lichiditatea pieței hidrogenului, precum și de disponibilitatea infrastructurii.

(70)

Dacă Comisia înființează un grup de coordonare pentru chestiuni legate de mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, un astfel de grup de coordonare ar trebui să se ocupe expres de hidrogen.

(71)

Eforturile Uniunii care urmăresc să elimine treptat dependența de aprovizionarea cu gaze naturale din Federația Rusă, să nu creeze o nouă dependență de acest fel și să protejeze interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să se reflecte și în contextul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, având în vedere inclusiv folosirea ca armă a aprovizionării cu energie de către Federația Rusă, după cum reiese din reducerea aprovizionării cu gaze naturale și din întreruperile fluxurilor de gaze naturale. Așadar, Comisia ar trebui să poată hotărî printr-o decizie de punere în aplicare să restricționeze activitățile de evaluare a ofertelor de aprovizionare cu hidrogen din Federația Rusă sau din Belarus în cadrul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. O astfel de decizie ar trebui luată numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor membre și ar trebui să se bazeze pe aceleași principii ca cele aplicabile participării la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale, dar ar trebui să fie adaptată la activitățile desfășurate prin mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. În special, calendarul pentru adoptarea și evaluarea prealabilă a unei astfel de decizii ar trebui adaptat în funcție de începerea planificată a funcționării mecanismului.

(72)

Înainte de expirarea mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului și cel târziu la 31 decembrie 2029, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a performanței mecanismului respectiv și mai cu seamă a contribuției sale la dezvoltarea pieței hidrogenului în Uniune. Pe baza acestei evaluări, Comisia ar trebui să poată prezenta o propunere legislativă privind dezvoltarea unui mecanism de agregare voluntară a cererii și a achiziționării în comun a hidrogenului.

(73)

Integrarea unor volume tot mai mari de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon în sistemul de gaze naturale al Uniunii va schimba calitatea gazelor naturale transportate și consumate în Uniune. Pentru a asigura un flux transfrontalier neîngrădit de gaze naturale, pentru a menține interoperabilitatea piețelor și pentru a permite integrarea pieței, este necesar să se sporească transparența calității gazelor și a costurilor gestionării acesteia, să se prevadă o abordare armonizată a rolurilor și a responsabilităților care le revin autorităților de reglementare și operatorilor de sistem și să se consolideze coordonarea transfrontalieră. Flexibilitatea statelor membre în ceea ce privește aplicarea standardelor de calitate a gazelor în sistemele lor naționale de gaze naturale ar trebui menținută, asigurându-se totodată o abordare armonizată a calității gazelor pentru punctele de interconectare transfrontaliere.

(74)

Adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale ar trebui să fie o soluție de ultimă instanță, deoarece este mai puțin eficientă în comparație cu utilizarea hidrogenului în forma sa pură și diminuează valoarea hidrogenului. De asemenea, adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale afectează funcționarea infrastructurii de gaze naturale, aplicațiile de la nivelul utilizării finale și interoperabilitatea sistemelor transfrontaliere. Prin urmare, ar trebui să se prioritizeze producția și utilizarea hidrogenului în formă pură și transportul acestuia în sistemul de hidrogen care îi este destinat expres. Ar trebui să fie depuse toate eforturile pentru a evita utilizarea hidrogenului în cazul unor aplicații pentru care există alternative mai eficiente energetic. Ar trebui menținut dreptul statelor membre de a lua decizia de a folosi sau nu practica adăugării de hidrogen în sistemele naționale de gaze naturale. În același timp, o abordare armonizată în ceea ce privește adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, sub forma unui plafon permis la nivelul Uniunii în punctele de interconectare transfrontalieră dintre statele membre, unde operatorii de transport și de sistem trebuie să accepte gaze naturale cu un nivel de hidrogen adăugat care să se situeze sub plafon, ar limita riscul de segmentare a pieței. Sistemele de transport adiacente ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a conveni asupra unor niveluri mai ridicate sau mai scăzute de adăugare a hidrogenului pentru punctele de interconectare transfrontaliere. Atunci când au în vedere astfel de acorduri, statele membre ar trebui să consulte alte state membre care este probabil să fie afectate de măsură și să țină seama de situația din statele membre respective.

(75)

Un proces solid de coordonare transfrontalieră și de soluționare a litigiilor dintre operatorii de transport și de sistem în ceea ce privește calitatea gazelor, inclusiv în legătură cu adăugarea de hidrogen și biometan, este esențial pentru a facilita transportul eficient al gazelor naturale între sistemele de gaze naturale din cadrul Uniunii și, prin urmare, pentru a avansa către o mai mare integrare a pieței interne. Cerințele sporite de transparență în ceea ce privește parametrii de calitate a gazelor, inclusiv privind puterea calorifică superioară, indexul Wobbe și conținutul de oxigen, precum și adăugirile de hidrogen și evoluția acestora în timp, combinate cu obligațiile de monitorizare și de raportare, ar trebui să contribuie la funcționarea corespunzătoare a unei piețe interne deschise și eficiente a gazelor naturale.

(76)

Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a recurge la specificațiile lor inițiale privind calitatea gazelor atunci când autoritățile lor de reglementare decid sau ACER decide să mențină restricția transfrontalieră cauzată de diferențele dintre nivelurile sau practicile de adăugare de hidrogen. Posibilitatea de a menține o astfel de restricție transfrontalieră este deosebit de importantă în statele membre cu un singur punct de interconectare sau în care volumele de gaze naturale intră în principal printr-un singur punct de interconectare. Pentru a asigura fluxuri transfrontaliere neîngrădite și a păstra integritatea pieței interne a energiei, autoritățile de reglementare în cauză și ACER, după caz, ar trebui să fie împuternicite să relanseze procesul comun de soluționare a litigiilor în mod continuu, pentru a reflecta evoluțiile de pe piețele gazelor naturale și ale tehnologiilor.

(77)

Normele privind interoperabilitatea și schimbul de date pentru sistemul de gaze naturale prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/703 al Comisiei (26) sunt esențiale, în special în ceea ce privește acordurile de interconectare, inclusiv normele privind controlul debitului, principiile de măsurare a cantității și calității gazelor naturale, normele privind procesul de corelare și alocarea cantităților de gaze naturale, procedurile de comunicare în cazul unor circumstanțe excepționale; un set comun de unități, calitatea gazelor, inclusiv norme privind gestionarea restricțiilor comerciale transfrontaliere datorate diferențelor de calitate a gazelor și diferențelor în ceea ce privește practicile de odorizare, monitorizarea calității gazelor pe termen scurt și lung și furnizarea de informații; schimbul de date și raportarea cu privire la calitatea gazelor; transparența, comunicarea, furnizarea de informații și cooperarea între participanții la piață relevanți.

(78)

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelei de hidrogen a Uniunii, precum și pentru a permite schimburile comerciale și furnizarea transfrontalieră de hidrogen în cadrul Uniunii, ar trebui înființată ENNOH. Atribuțiile ENNOH ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență. Atribuțiile ENNOH ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și caracterul reprezentativ al ENNOH. După caz, pentru aspectele transsectoriale, codurile de rețea pot fi elaborate în comun de ENTSO pentru gaze și ENNOH.

(79)

Pentru a se asigura faptul că toate statele membre în care se desfășoară procesul de dezvoltare a rețelelor de transport de hidrogen sunt reprezentate în ENNOH, prin derogare de la o normă generală privind calitatea de membru al ENNOH prevăzută în prezentul regulament, statele membre respective ar trebui să poată desemna un operator de rețea de transport de hidrogen care beneficiază de o derogare de la articolul 68 din Directiva (UE) 2024/1788 ca membru al ENNOH, cu condiția ca operatorul să fie stabilit într-un stat membru în care niciun alt operator de rețea de transport de hidrogen nu este membru al ENNOH. Statele membre care nu au încă un operator de rețea de transport de hidrogen specific, dar care intenționează să dezvolte o rețea de transport de hidrogen în conformitate cu planurile lor naționale integrate privind energia și clima, ar trebui să poată desemna o entitate ca partener asociat în cadrul ENNOH pentru a fi informată cu privire la activitatea desfășurată de ENNOH și astfel să poată participa la adunare, la reuniunile consiliului de administrație și comitetelor și să poată participa la grupuri de lucru, până când operatorii lor de rețea de hidrogen devin membri ai ENNOH. În acest scop, statele membre pot delega un reprezentant al unei asociații naționale care se ocupă de chestiuni legate de hidrogen.

(80)

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește dezvoltarea rețelei de hidrogen în Uniune, ENNOH ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic un plan fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii pentru hidrogen (denumit în continuare „planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii”), care să vizeze nevoile piețelor hidrogenului în curs de dezvoltare. Rețelele viabile pentru vehicularea hidrogenului și interconexiunile necesare, relevante din punct de vedere comercial, ar trebui să fie incluse în planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii. ENNOH ar trebui să participe la realizarea analizei cost-beneficiu la nivelul întregului sistem energetic, inclusiv a modelului interconectat privind piața și rețeaua de energie, care cuprinde infrastructura de transport pentru energia electrică și pentru gaze naturale și de vehiculare de hidrogen, precum și instalațiile de înmagazinare, de GNL și electrolizoarele, a scenariilor pentru planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani și a raportului de identificare a lacunelor în materie de infrastructură, astfel cum se prevede la articolele 11, 12 și 13 din Regulamentul (UE) 2022/869 pentru elaborarea listelor Uniunii de proiecte de interes comun și proiecte de interes reciproc. În acest scop, ENNOH ar trebui să coopereze îndeaproape cu Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și de Sistem pentru energie electrică (denumită în continuare „ENTSO pentru energie electrică”) și cu ENTSO pentru gaze pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

(81)

Pentru a facilita integrarea sistemului energetic, a valorifica sinergiile și a sprijini eficiența globală a sistemului, ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să coopereze îndeaproape la planificarea integrată a rețelei la nivelul Uniunii. Această cooperare ar trebui să acopere pregătirea scenariilor comune pentru energie electrică, hidrogen și gaze naturale, rapoartele coordonate privind lacunele în materie de infrastructură, proiectele coerente de metodologii pentru analiza cost-beneficiu la nivelul întregului sistem energetic și modelul integrat în temeiul articolelor 11, 12 și 13 din Regulamentul (UE) 2022/869. Pentru ca această cooperare să fie eficientă, ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să creeze grupuri de lucru comune care să pregătească aceste rezultate. În cursul perioadei de tranziție care se încheie la 1 ianuarie 2027, ENTSO pentru gaze ar trebui să elaboreze planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026. În acest scop, ENTSO pentru gaze ar trebui să implice pe deplin operatorii de rețele de transport de hidrogen și ENNOH de îndată ce ENNOH este instituită. Planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026 ar trebui să cuprindă două capitole separate, unul pentru hidrogen și unul pentru gazele naturale. ENNOH ar trebui să elaboreze planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2028 în conformitate cu planificarea integrată a rețelei la nivelul Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(82)

Toți participanții la piață prezintă un interes în atribuțiile îndeplinite de ENNOH. Prin urmare, este esențial să existe un proces de consultare eficace. În ansamblu, ENNOH ar trebui să urmărească, să valorifice și să integreze în activitatea sa experiența în ceea ce privește planificarea, dezvoltarea și exploatarea infrastructurii în cooperare cu alți participanți la piață relevanți și cu asociațiile acestora.

(83)

Având în vedere faptul că un progres mai eficace ar putea fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de rețele de transport de hidrogen ar trebui să instituie structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, asigurând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea rețelei la nivel regional.

(84)

Sunt necesare cerințe privind transparența, pentru a se asigura faptul că în rândul participanților la piață se poate dezvolta încrederea în piețele emergente ale hidrogenului din Uniune. Este necesar un acces egal la informații despre starea fizică și funcționarea sistemului de hidrogen, astfel încât toți participanții la piață să poată evalua în ansamblu situația cererii și a ofertei și să poată identifica motivele care stau la baza evoluțiilor prețurilor de pe piață. Informațiile ar trebui să fie întotdeauna divulgate într-un mod semnificativ, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

(85)

ENNOH ar trebui să instituie o platformă centrală, bazată pe internet, pentru a pune la dispoziție toate datele relevante pentru ca participanții la piață să obțină acces efectiv la rețeaua de hidrogen.

(86)

Condițiile de acces la rețelele de hidrogen în faza inițială de dezvoltare a pieței hidrogenului ar trebui să asigure funcționarea eficientă, nediscriminarea și transparența pentru utilizatorii rețelei de hidrogen, menținând în același timp suficientă flexibilitate pentru operatorii de rețele de hidrogen. Limitarea duratei maxime a contractelor de capacitate ar trebui să reducă riscul de congestie contractuală și de monopolizare a capacității.

(87)

În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute condiții generale pentru a acorda acces terților la instalațiile de înmagazinare a hidrogenului și la terminalele de hidrogen, pentru a se asigura accesul nediscriminatoriu și transparența pentru utilizatorii rețelei de hidrogen.

(88)

Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să coopereze pentru a elabora coduri de rețea în scopul furnizării și gestionării accesului transparent și nediscriminatoriu la rețelele de hidrogen la nivel transfrontalier și pentru a asigura dezvoltarea coordonată a rețelei de hidrogen în Uniune, inclusiv crearea de capacități de interconectare. Comisia ar trebui să stabilească prima listă de priorități pentru identificarea domeniilor care urmează să fie incluse în elaborarea codurilor de rețea de hidrogen la un an de la înființarea ENNOH, astfel cum se prevede în prezentul regulament. Codurile de rețea ar trebui să respecte orientările-cadru elaborate de ACER. ACER ar trebui să joace un rol în reexaminarea, pe baza faptelor, a proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu orientările-cadru, și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre aprobare. ACER ar trebui să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să își exploateze rețelele de hidrogen în conformitate cu aceste coduri de rețea.

(89)

Codurile de rețea întocmite de ENNOH nu sunt menite să înlocuiască normele naționale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier.

(90)

Calitatea hidrogenului vehiculat și consumat în Uniune poate varia în funcție de tehnologia sa de producție și de particularitățile legate de transport. Prin urmare, o abordare armonizată la nivelul Uniunii în ceea ce privește gestionarea calității hidrogenului în conductele de interconectare transfrontaliere ar trebui să conducă la fluxul transfrontalier de hidrogen și la integrarea pieței.

(91)

În cazurile în care autoritatea de reglementare consideră că este necesar, operatorii de rețele de transport de hidrogen ar putea să devină responsabili de gestionarea calității hidrogenului în rețelele lor, în cadrul standardelor aplicabile de calitate a hidrogenului, asigurând o calitate fiabilă și stabilă a hidrogenului pentru consumatorii finali.

(92)

Un proces solid de coordonare transfrontalieră și de soluționare a litigiilor dintre operatorii de rețele de transport de hidrogen este esențial pentru a facilita transportul hidrogenului între rețelele de transport de hidrogen din cadrul Uniunii și, prin urmare, pentru a avansa către o mai mare integrare a pieței interne. Cerințele de transparență sporite în ceea ce privește parametrii de calitate ai hidrogenului și evoluția acestora în timp, combinate cu obligațiile de monitorizare și de raportare, ar trebui să contribuie la buna funcționare a unei piețe interne deschise și eficiente a hidrogenului.

(93)

În vederea modificării unor elemente neesențiale ale prezentului regulament sau a completării prezentului regulament în ceea ce privește elementele neesențiale ale anumitor domenii specifice care sunt fundamentale pentru integrarea pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește furnizarea de orientări care să stabilească detaliile procedurii care trebuie să fie urmată de operatorii de transport și de sistem sau de operatorii de rețele de transport de hidrogen, modificarea nivelurilor reducerilor pentru a atenua dezechilibrele structurale ale veniturilor pentru operatorii de transport și de sistem, stabilirea definiției zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională, ținând seama de structurile de cooperare regională existente, stabilirea codurilor de rețea și a orientărilor privind gazele naturale și hidrogenul, modificarea orientărilor prevăzute într-o anexă și stabilirea de orientări privind noile infrastructuri pentru gaze naturale și hidrogen. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (27). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(94)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în conformitate cu articolul 291 din TFUE. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (28).

(95)

Codurile de rețea și orientările ar trebui să fie aplicate punctelor de intrare dinspre și punctelor de ieșire către țări terțe. Circumstanțe specifice, inclusiv existența unor acorduri contractuale pe termen lung aflate în vigoare sau dificultăți juridice în stabilirea unei proceduri de soluționare a litigiilor cu operatorii de rețele de transport sau cu furnizorii de gaze naturale stabiliți în țări terțe, pot împiedica aplicarea efectivă pe termen scurt. Atunci când acest lucru este justificat din motive obiective, autoritățile de reglementare ar trebui să poată solicita Comisiei o derogare de la aplicarea codurilor de rețea sau a orientărilor ori a dispozițiilor specifice ale acestora, care nu pot fi puse în aplicare la punctele de intrare dinspre și la punctele de ieșire către țări terțe. Astfel de derogări ar trebui să fie limitate în timp, având durata minimă necesară pentru a elimina obstacolele existente în calea aplicării codurilor de rețea sau a orientărilor.

(96)

Pentru a se asigura funcționarea eficientă a rețelelor europene de hidrogen, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să fie responsabili pentru exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei de vehiculare a hidrogenului, în strânsă cooperare cu alți operatori de rețele de hidrogen, precum și cu alți operatori de sistem la care sunt conectate rețelele lor, inclusiv pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

(97)

Este în interesul bunei funcționări a pieței interne să existe standarde care au fost armonizate la nivelul Uniunii. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu acest standard ar trebui să dea naștere prezumției de conformitate cu cerințele corespunzătoare prevăzute în măsurile de implementare adoptate în temeiul prezentului regulament, deși ar trebui permise și alte mijloace de demonstrare a acestei conformități. În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (29), Comisia poate solicita organizațiilor europene de standardizare să elaboreze specificații tehnice, standarde europene și standarde armonizate. Unul dintre principalele roluri ale standardelor armonizate ar trebui să fie acela de a ajuta operatorii să aplice măsurile de implementare adoptate în temeiul prezentului regulament și al Directivei (UE) 2024/1788.

(98)

Actualul cadru de standardizare al Uniunii, care se bazează pe Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, reprezintă cadrul implicit de elaborare a standardelor care oferă o prezumție de conformitate cu cerințele relevante ale prezentului regulament sau cu cele prevăzute în actele delegate sau în actele de punere în aplicare specifice adoptate în temeiul prezentului regulament. Standardele europene ar trebui să fie orientate către piață și ar trebui să țină seama de interesul public, precum și de obiectivele de politică enunțate clar în solicitarea Comisiei adresată uneia sau mai multor organizații europene de standardizare de a elabora standarde armonizate, într-un termen stabilit și pe bază de consens. Cu toate acestea, în lipsa unor referințe relevante la standarde armonizate sau atunci când procesul de standardizare este blocat sau există întârzieri în stabilirea unor standarde armonizate adecvate, Comisia ar trebui să poată stabili, prin acte delegate sau acte de punere în aplicare, specificații comune pentru cerințele prezentului regulament, cu condiția ca, procedând astfel, să respecte cum se cuvine rolul și funcțiile organizațiilor europene de standardizare. Această opțiune ar trebui înțeleasă ca o soluție de rezervă excepțională pentru a facilita aplicarea de către operatori a măsurilor relevante în temeiul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament și al Directivei (UE) 2024/1788. Dacă o întârziere în stabilirea standardelor armonizate se datorează complexității tehnice a standardului în cauză, acest lucru ar trebui să fie luat în considerare de către Comisie înainte de a avea în vedere stabilirea unor specificații comune.

(99)

Pentru a ține seama pe deplin de cerințele de calitate ale utilizatorilor finali ai hidrogenului, specificațiile tehnice și standardele privind calitatea hidrogenului din rețeaua de hidrogen ar trebui să țină seama de standardele existente care stabilesc astfel de cerințe ale utilizatorilor finali, de exemplu standardul EN 17124.

(100)

Operatorii de rețele de transport de hidrogen ar trebui să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru transportul hidrogenului care să răspundă tuturor cererilor rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic privind o astfel de capacitate, permițând astfel integrarea pieței.

(101)

Având în vedere potențialul hidrogenului ca purtător de energie și posibilitatea ca statele membre să se angajeze în comerțul cu hidrogen cu țări terțe, este necesar să se clarifice faptul că obligațiile de notificare în conformitate cu Decizia (UE) 2017/684 a Parlamentului European și a Consiliului (30) pentru acorduri interguvernamentale în domeniul energiei privind gazele naturale se aplică și acordurilor interguvernamentale privind hidrogenul, inclusiv compușii de hidrogen precum amoniacul și purtătorii de hidrogen lichid organic. Prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie modificată în consecință.

(102)

Investițiile în noi infrastructuri majore ar trebui să fie puternic promovate, asigurându-se, în același timp, buna funcționare a piețelor interne pentru gaze naturale și pentru hidrogen. Pentru a crește efectul pozitiv al proiectelor de infrastructură care beneficiază de derogare asupra concurenței și a securității aprovizionării, ar trebui să fie testat interesul prezentat de acestea pe piață în timpul etapei de planificare a proiectului și ar trebui să fie puse în aplicare reguli privind gestionarea congestiilor. Atunci când infrastructura este amplasată pe teritoriul mai multor state membre, ACER ar trebui să trateze cererea de derogare în ultimă instanță pentru a putea ține seama în mai mare măsură de implicațiile transfrontaliere ale derogării și pentru a simplifica procedurile administrative legate de cererea respectivă. În plus, având în vedere profilul excepțional de risc al elaborării acestor proiecte majore de infrastructură care beneficiază de derogare, ar trebui să fie posibilă acordarea temporară de derogări integrale sau parțiale de la aplicarea normelor privind separarea pentru proiectele în cauză întreprinderilor cu interese în materie de furnizare și de producere. Posibilitatea de acordare de derogări temporare ar trebui să se aplice, din motive legate de securitatea aprovizionării, în special noilor conducte aflate pe teritoriul Uniunii care transportă gaze naturale din țări terțe către Uniune. Scutirile și derogările acordate în temeiul Directivelor 2003/55/CE (31) și 2009/73/CE (32) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui să se aplice în continuare pe perioada pentru care au fost acordate prin scutirea sau derogarea în cauză.

(103)

Escaladarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei începând din februarie 2022 a condus la scăderea aprovizionării cu gaze naturale din această țară, iar resursele provenite din vânzările de gaze naturale au fost folosite pentru a finanța războiul început de Rusia la frontierele Uniunii. În special, fluxurile de gaze naturale prin conducte care provin din Rusia prin Belarus și prin conducta Nord Stream 1 au încetat, iar aprovizionarea cu gaze naturale prin Ucraina a scăzut constant, periclitând grav securitatea aprovizionării cu energie în întreaga Uniune. Aceste reduceri ale aprovizionării cu gaze naturale folosite ca armă și manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze naturale au scos la iveală vulnerabilități și dependențe în Uniune și în statele membre, cu potențialul clar de a avea un impact direct și grav asupra intereselor esențiale ale Uniunii si statelor membre în materie de securitate internațională. Dovezile din trecut au arătat, de asemenea, că gazele naturale pot fi folosite ca armă și pentru manipularea piețelor energiei, de exemplu prin blocarea capacităților în infrastructura de gaze naturale, în detrimentul intereselor esențiale ale Uniunii în materie de securitate internațională. Pentru a atenua impactul unor astfel de evenimente, atât în contextul actual, cât și pentru viitor, statele membre ar trebui să fie în măsură, în mod excepțional, să ia măsuri proporționale pentru a limita temporar depunerea de oferte inițiale pentru capacitate de către orice utilizator al rețelei la punctele de intrare și la terminalele de GNL pentru livrările din Federația Rusă și Belarus, atunci când acest lucru este necesar pentru a-și proteja interesele esențiale de siguranță și pe cele ale Uniunii, ținând seama și de nevoia de a garanta securitatea aprovizionării în Uniune. Astfel de măsuri temporare ar trebui să poată fi reînnoite atunci când acest lucru se justifică. Această posibilitate ar trebui să se aplice numai în ceea ce privește Federația Rusă și Belarus, pentru a le permite statelor membre să răspundă prin măsuri adecvate oricărei amenințări la adresa intereselor lor esențiale de siguranță și ale celor ale Uniunii care decurg din situația respectivă, inclusiv prin reducerea treptată a dependenței lor de combustibilii fosili din Rusia, printre altele prin luarea de măsuri timpurii în conformitate cu obiectivele REPowerEU. Nicio limitare de acest tip nu ar trebui să contravină obligațiilor internaționale ale Uniunii sau ale statelor membre și toate ar trebui să fie în conformitate cu articolul XXI din Acordul general pentru tarife și comerț. Înainte de a aplica astfel de limitări, statele membre ar trebui să consulte Comisia și, în măsura în care este probabil ca acestea să fie afectate de limitare, alte state membre, părțile contractante la Comunitatea Energiei, părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și să țină seama de situația din statele membre și țările terțe respective, în special în ceea ce privește securitatea aprovizionării. Statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de efectele potențiale ale măsurilor lor asupra altor state membre și, în special, să respecte principiul solidarității energetice, inclusiv în vederea garantării securității aprovizionării, atunci când evaluează caracterul adecvat și domeniul de aplicare al oricărei limitări avute în vedere.

(104)

Sectorul energetic european trece printr-o tranziție semnificativă către o economie decarbonizată extrem de eficientă bazată pe surse de energie regenerabile, asigurând în același timp securitatea aprovizionării și competitivitatea. Deși securitatea cibernetică din subsectorul energiei electrice avansează deja cu un cod de rețea privind fluxul transfrontalier de energie electrică, sunt necesare norme sectoriale obligatorii pentru subsectorul gazelor naturale, pentru a se asigura securitatea sistemului energetic al Uniunii.

(105)

Ca reacție la creșterile semnificative ale prețurilor la energie care au fost observate în toamna anului 2021 la nivelul Uniunii și la efectele negative ale acestora, Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2021 intitulată „Un set de măsuri de acțiune și de sprijin: pentru abordarea creșterii prețurilor energiei” a evidențiat importanța unei piețe interne a energiei care funcționează cum trebuie și pentru reziliența la șocurile viitoare, importanța unei mai bune coordonări a securității aprovizionării la nivel transfrontalier. În perioada 20-21 octombrie 2021, Consiliul European a adoptat concluzii prin care invita Comisia să ia rapid în considerare măsuri care să sporească reziliența sistemului energetic al Uniunii și a pieței interne a energiei, inclusiv măsuri care să sporească securitatea aprovizionării. Ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia, Comisia a prezentat la 8 martie 2022 Planul REPowerEU pentru a elimina treptat dependența Uniunii de combustibilii fosili din Rusia și pentru a accelera tranziția către o energie curată. Pentru a contribui la un răspuns coerent și în timp util la această criză și la posibile noi crize la nivelul Uniunii, în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (33) ar trebui să fie introduse norme specifice pentru îmbunătățirea cooperării și a rezilienței, în special în ceea ce privește normele de solidaritate. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/1938 ar trebui să fie modificat în consecință.

(106)

După cum s-a demonstrat în simulările la nivelul Uniunii din 2017, din 2021 și din 2022, măsurile de solidaritate și cooperarea regională sunt esențiale pentru a asigura reziliența Uniunii în cazul unei deteriorări grave a situației aprovizionării. Măsurile de solidaritate aplicabile în caz de urgență ar trebui să asigure aprovizionarea clienților protejați din motive de solidaritate precum și gospodăriile la nivel transfrontalier. Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind mecanismul de solidaritate, inclusiv prin convenirea de către statele membre în cauză a unor acorduri tehnice, juridice și financiare. Statele membre ar trebui să descrie detaliile respectivelor acorduri în planurile lor de urgență. În cazul statelor membre care nu au convenit asupra unor acorduri bilaterale, ar trebui să se aplice normele implicite din prezentul regulament pentru a se asigura o astfel de solidaritate efectivă.

(107)

Prin urmare, astfel de măsuri de solidaritate pot genera obligația ca un stat membru să plătească o compensație celor afectați de măsurile sale. Pentru a se asigura faptul că compensația plătită de statul membru care solicită ajutor de solidaritate statului membru care acordă ajutorul de solidaritate este echitabilă și rezonabilă, autoritățile de reglementare și ACER ar trebui să aibă, ca autorități independente, competența de a audita cuantumul compensației solicitate și plătite și, dacă este necesar, de a solicita o rectificare, ținând seama în special de nivelul costurilor indirecte suportate ca urmare a acordării ajutorului de solidaritate pe baza unor măsuri care nu se bazează pe piață. Cooperarea recent inițiată între statele membre conectate indirect care folosesc măsuri bazate pe piață în temeiul prezentului regulament contribuie și la reducerea costurilor potențial substanțiale care ar putea să apară atunci când se folosesc măsuri mai costisitoare care nu se bazează pe piață.

(108)

În Regulamentul (UE) 2017/1938 ar trebui să fie introdusă furnizarea de contribuții voluntare de gaze naturale prin intermediul măsurilor bazate pe piață către statele membre conectate indirect, în special pentru a evita ca statele membre direct conectate să fie nevoite să folosească măsuri care nu se bazează pe piață atunci când un alt stat membru care nu este conectat direct ar putea furniza volume de gaze naturale în scopuri de solidaritate prin folosirea de măsuri bazate pe piață. Caracterul voluntar al măsurilor bazate pe piață și contribuția rezultată a gazelor naturale nu aduc atingere obligațiilor statelor membre de a evalua și de a indica în timp util dacă și în ce mod măsurile bazate pe piață pot furniza gazele naturale solicitate. Un astfel de mecanism este menit să reducă costul indirect și global al solidarității, evitând recurgerea la măsuri mai costisitoare care nu sunt bazate pe piață. Solidaritatea între statele membre conectate indirect duce la repartizarea sarcinilor către mai multe state membre și facilitează accesul statelor membre care nu dispun de instalații GNL la aprovizionarea globală cu GNL.

(109)

Abordarea bazată pe riscuri pentru a evalua securitatea aprovizionării cu gaze și stabilirea de măsuri preventive și de atenuare ar trebui să includă scenarii care să examineze impactul unei scăderi a cererii de gaze naturale datorate economiilor de energie sau măsurilor de eficiență energetică, inclusiv în scenariile aferente simulărilor de la nivelul Uniunii privind perturbarea aprovizionării cu gaze naturale și a infrastructurii de gaze naturale în temeiul prezentului regulament. Examinarea scenariilor privind economiile de energie și eficiența energetică asigură faptul că simularea la nivelul Uniunii, precum și evaluările naționale și comune ulterioare ale riscurilor și măsurile preventive sunt adaptate exigențelor viitorului și compatibile cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” și cu obiectivele Uniunii privind neutralitatea climatică prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 și că acestea contribuie la eliminarea treptată a dependenței Uniunii de combustibilii fosili din Rusia. Prezentul regulament permite, de asemenea, statelor membre să reducă consumul neesențial de gaze al clienților protejați pentru a ajuta la realizarea de economii mai mari de gaze naturale, în special în timpul crizelor.

(110)

Riscurile la adresa securității aprovizionării cu gaze generate de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei care au justificat modificările aduse Regulamentului (UE) 2017/1938 introduse prin Regulamentul (UE) 2022/1032 al Parlamentului European și al Consiliului (34) persistă în prezent. În plus, ar trebui avute în vedere și alte riscuri, cum ar fi perturbări suplimentare ale infrastructurilor critice, ca urmare a actelor de sabotaj împotriva conductelor Nord Stream din septembrie 2022 și perturbarea conductei Balticconnector în octombrie 2023, precum și deteriorarea contextului geopolitic și a peisajului de pericole din regiunile furnizoare, de exemplu criza din Orientul Mijlociu. Prin urmare, raportul pe care Comisia trebuie să îl prezinte până la 28 februarie 2025 trebuie să fie însoțit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1938.

(111)

Anumite dispoziții ale prezentului regulament se bazează pe măsurile de criză introduse de Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului (35) ca răspuns la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și la criza subsecventă a aprovizionării cu gaze naturale. Deși Regulamentul (UE) 2022/2576 a răspuns unei crize imediate și grave a aprovizionării cu gaze naturale, inclusiv prin derogare de la cadrul permanent existent, prezentul regulament urmărește să transforme unele dintre măsurile de criză în caracteristici permanente ale pieței gazelor naturale. Este vorba, în special, de mecanismul de agregare a cererii și de achiziționarea în comun a gazelor naturale, de măsurile de îmbunătățire a utilizării instalațiilor GNL și de înmagazinare a gazelor naturale, precum și de măsurile suplimentare de solidaritate în cazul unei situații de urgență în ceea ce privește gazele naturale. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestor caracteristici permanente ale pieței gazelor naturale necesită timp, printre altele din cauza procedurilor de licitație necesare pentru mecanismul permanent de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale, care nu se vor încheia înainte de sfârșitul anului 2024. În plus, se preconizează că riscurile legate de aprovizionarea cu gaze naturale vor fi prezente în Uniune pe tot parcursul anului 2024. Prin urmare, pentru a asigura timp suficient pentru etapa pregătitoare privind măsurile respective și pentru a evita o suprapunere cu măsurile introduse prin Regulamentul (UE) 2022/2576, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice numai de la 1 ianuarie 2025. Dispozițiile prezentului regulament privind stabilirea și selectarea unui prestator de servicii care să execute sarcini în cadrul mecanismului de agregare a cererii și al achiziționării în comun a gazelor naturale ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a se asigura faptul că mecanismul este operațional de la data expirării Regulamentului (UE) 2022/2576.

(112)

Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (36) și Regulamentele (UE) 2019/942 și (UE) 2022/869 ar trebui, așadar, să fie modificate în consecință.

(113)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea de norme echitabile pentru condițiile de acces la rețelele de transport al gazelor naturale, la instalațiile de înmagazinare și de GNL și de stabilire a măsurilor legate de mecanismul de agregare a cererii și de achiziționarea în comun a gazelor naturale și de mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele unei astfel acțiuni, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,