DIRECTIVA 2009/128/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (Text cu relevanță pentru SEE)

1. Toată legislația relevantă referitoare la pesticide și la utilizarea acestora.

2. Existența produselor fitosanitare ilegale (contrafăcute), riscurile legate de acestea și metodele de identificare a acestui tip de produse.

3. Pericole și riscuri asociate pesticidelor și modalitățile de identificare și control ale acestora, în special:

(a) riscurile pentru oameni (operatori, rezidenți, trecători, persoane care intră în zonele tratate și persoane care manipulează sau consumă produse tratate), precum și modul în care aceste riscuri sunt agravate de factori precum fumatul;

(b) simptomele otrăvirii cu pesticide și măsurile de prim ajutor;

(c) riscurile pentru plantele care nu sunt vizate, pentru insectele folositoare, fauna sălbatică, biodiversitate și mediu în general.

4. Noțiuni privind strategiile și tehnicile de gestionare integrată a culturilor, principiile agriculturii biologice, metodele biologice de luptă împotriva dăunătorilor; informații privind principiile generale, precum și orientări specifice pentru anumite culturi sau sectoare cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor.

5. Inițiere în evaluarea comparativă la nivel de utilizator, pentru a ajuta utilizatorii profesioniști să aleagă, într-o situație dată, produsul cu cele mai puține efecte secundare asupra sănătății umane, asupra organismelor care nu sunt vizate și asupra mediului, dintre toate produsele autorizate, pentru a remedia o anumită problemă cu dăunătorii.

6. Măsuri menite să reducă la minimum riscurile pentru oameni, pentru organismele care nu sunt vizate și pentru mediu: practici de lucru sigure pentru depozitarea, manipularea și amestecul pesticidelor, precum și eliminarea ambalajelor goale, a altor materiale contaminate și a surplusului de pesticide (inclusiv amestecurile rămase în rezervor) sub formă concentrată sau diluată; metode recomandate pentru a controla expunerea operatorului (echipament de protecție individuală).

7. Abordări bazate pe risc, care țin seama de variabilele locale pentru bazinele hidrografice, precum clima, tipurile de sol și de culturi, precum și gradul de denivelare.

8. Proceduri de pregătire a echipamentului de aplicare înainte de utilizare, mai ales pentru etalonare, și pentru a face astfel încât funcționarea acestuia să prezinte riscuri minime pentru utilizator, celelalte persoane și speciile animale și vegetale neluate în considerare, precum și pentru biodiversitate și mediu, inclusiv resursele de apă;

9. Utilizarea și întreținerea echipamentului de aplicare a pesticidelor și tehnicile specifice de pulverizare (de exemplu, pulverizarea volumelor mici și duzele cu deviere mică), precum și obiectivele controlului tehnic al pulverizatorilor în folosință și metodele de ameliorare a calității pulverizării. Riscuri specifice legate de utilizarea echipamentelor de aplicare manuală a pesticidelor sau a pulverizatoarelor de spate și măsurile relevante de gestionare a riscului.

10. Măsuri de urgență pentru protejarea sănătății umane, a mediului și a resurselor de apă în caz de deversare accidentală, contaminare și condiții meteorologice extreme care ar putea conduce la riscuri de percolare a pesticidelor.

11. Atenție deosebită în zonele protejate stabilite în conformitate cu articolele 6 și 7 din Directiva 2000/60/CE.

12. Structuri de monitorizare a sănătății și facilități de acces la dotările publice pentru a semnala orice incident sau incident bănuit.

13. Păstrarea evidenței utilizării pesticidelor, în conformitate cu legislația relevantă.

1. Prevenirea apariției și/sau eliminarea organismelor dăunătoare ar trebui să se realizeze sau să fie sprijinită prin intermediul mai multor metode și, în special, prin:

— rotația culturilor;

— utilizarea unor tehnici de cultivare adecvate (de exemplu tehnica semănatului tardiv, datele și densitățile semănatului, subînsămânțarea, aratul de conservare, curățarea și însămânțarea directă);

— utilizarea, după caz, a varietăților rezistente/tolerante, precum și a semințelor și a materialului săditor standard/certificat;

— utilizarea fertilizării echilibrate, a unor practici de stropire cu var și de irigare/drenare;

— prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare prin măsuri de igienă (de exemplu prin curățarea permanentă a mașinilor și a echipamentului);

— protejarea și răspândirea organismelor benefice importante, de exemplu prin măsuri adecvate de protejare a plantelor sau prin utilizarea infrastructurilor ecologice înăuntrul și în afara locurilor de producție.

2. Organismele dăunătoare trebuie să fie monitorizate cu ajutorul unor metode și instrumente adecvate, atunci când acestea sunt disponibile. Printre instrumentele adecvate ar trebui să se numere observațiile efectuate în câmp, precum și sistemele fiabile din punct de vedere științific pentru avertizare sonoră, prognoză și diagnoză timpurie, atunci când este posibil, precum și apelarea la consultanță din partea unor profesioniști calificați.

3. Pe baza rezultatelor monitorizării, utilizatorul profesionist trebuie să decidă dacă și când să aplice măsurile de protecția plantelor. Valorile-limită solide și fiabile din punct de vedere științific sunt componente esențiale în procesul de luare a deciziilor. Pentru organismele dăunătoare, valorile-limită stabilite pentru regiunea în cauză, zonele specifice, culturile și condițiile climaterice speciale trebuie luate în considerare înainte de aplicarea tratamentelor, atunci când acest lucru este posibil.

4. Metodele durabile biologice, fizice și alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigură un control corespunzător al dăunătorilor.

5. Pesticidele aplicate trebuie să fie cât se poate de specifice pentru ținta vizată și trebuie să aibă efecte secundare minime asupra sănătății umane, asupra organismelor care nu sunt vizate și asupra mediului.

6. Utilizatorul profesionist ar trebui să mențină utilizarea pesticidelor și alte forme de intervenție la nivelurile minime necesare, de exemplu prin aplicarea unor doze reduse, prin frecvența redusă a aplicării sau prin aplicări parțiale, în condițiile în care nivelul de risc pentru vegetație este acceptabil, iar acestea nu măresc riscul de dezvoltare a rezistenței în cadrul populațiilor de organisme dăunătoare.

7. Atunci când se cunoaște riscul rezistenței față de o măsură de protecție a plantelor și când nivelul organismelor dăunătoare necesită aplicări repetate de pesticide pe culturi, ar trebui aplicate strategiile antirezistență disponibile, pentru menținerea eficacității produselor. Aceasta ar putea include utilizarea pesticidelor multiple cu modalități diferite de acțiune.

8. Pe baza înregistrărilor referitoare la utilizarea pesticidelor și a monitorizării organismelor dăunătoare, utilizatorul profesionist ar trebui să verifice reușita măsurilor de protecție a plantelor aplicate.