Articolul 18 Recurgerea la administratori de credite sau la alte entități

(1)   În cazul în care cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu articolul 19 numește o entitate menționată la articolul 2 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (iii) sau un administrator de credite pentru a desfășura activități de administrare a creditelor în legătură cu drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cu contractul de credit neperformant în sine, statele membre impun cumpărătorului de credite sau reprezentantului acestuia obligația de a comunica autorităților competente din statul său membru de origine identitatea și adresa entității menționate la articolul 2 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (iii) sau ale administratorului de credite, cel mai târziu la data în care încep activitățile de administrare a creditelor.

(2)   În cazul în care numește o altă entitate decât cea notificată în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu articolul 19 informează în acest sens autoritățile competente din statul său membru de origine cel târziu la data la care se produce modificarea respectivă și indică identitatea și adresa noii entități pe care a desemnat-o pentru desfășurarea activităților de administrare a creditelor legate de drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau de contractul de credit neperformant în sine.

(3)   Statele membre le impun autorităților competente ale statului membru de origine al cumpărătorului de credite obligația de a transmite, fără întârzieri nejustificate, informațiile primite în conformitate cu alineatele (1) și (2) autorităților competente ale statului membru gazdă, autorităților competente ale statului membru în care a fost acordat creditul și autorităților competente ale statului membru de origine al noului administrator de credite.