(1) Pentru șederi care nu depășesc 90 de zile, statele membre eliberează resortisanților țărilor terțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 5 și cărora nu li se aplică motivele prevăzute la articolul 8 una dintre următoarele autorizații în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră, fără a aduce atingere normelor privind eliberarea vizelor de scurtă ședere prevăzute în Codul de vize și în Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (20):
|
(a)
|
o viză de scurtă ședere, care indică faptul că este eliberată în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră;
|
|
(b)
|
o viză de scurtă ședere și un permis de muncă care indică faptul că acestea sunt eliberate în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră; sau
|
|
(c)
|
un permis de muncă care indică faptul că este eliberat în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră, în situația în care resortisantul țării terțe este exonerat de obligația de a deține viză în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și că respectivul stat membru nu aplică acestuia articolul 4 alineatul (3) din același regulament.
|
La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă fie autorizațiile menționate la literele (a) și (c), fie autorizațiile menționate la literele (b) și (c).