Articolul 18 Garanții procedurale

(1)   Autoritățile competente dintr-un stat membru adoptă o decizie cu privire la cererea pentru o autorizație în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră. Autoritățile competente notifică în scris decizia solicitantului, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute în legislația națională, de îndată ce este posibil, însă în termen de maxim 90 de zile de la data introducerii cererii complete.

(2)   În cazul unei cereri de prelungire a șederii sau de reînnoire a autorizației în temeiul articolului 15, statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a asigura faptul că lucrătorul sezonier nu este obligat să își întrerupă raportul de muncă cu același angajator sau împiedicat să își schimbe angajatorul, din cauza unor proceduri administrative în curs.

În cazul în care valabilitatea autorizației în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră expiră pe durata procedurii de prelungire sau de reînnoire, statele membre, în conformitate cu legislația națională, permit șederea lucrătorului sezonier pe propriul teritoriu până când autoritățile competente iau o decizie cu privire la cerere, cu condiția ca cererea să fi fost introdusă în perioada de valabilitate a autorizației și ca perioada menționată la articolul 14 alineatul (1) să nu fi expirat.

În cazul aplicării celui de al doilea paragraf, statele membre pot decide, printre altele:

Pe durata examinării cererii de prelungire sau de reînnoire se aplică dispozițiile relevante din prezenta directivă.

(3)   În cazul în care informațiile sau documentele furnizate în sprijinul cererii sunt incomplete, autoritățile competente comunică solicitantului, într-un termen rezonabil, informațiile suplimentare necesare și stabilesc un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Termenul menționat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autoritățile competente a informațiilor suplimentare necesare.

(4)   Motivarea unei decizii prin care se declară inadmisibilă o cerere de autorizație în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră sau prin care se respinge o cerere de autorizație în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră sau prin care se refuză prelungirea șederii sau reînnoirea autorizației în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră se notifică în scris solicitantului. Motivarea unei decizii de retragere a autorizației în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră se notifică în scris atât lucrătorului sezonier, cât și, dacă acest lucru se prevede în legislația națională, angajatorului.

(5)   Orice decizie prin care se declară inamisibilă o cerere de autorizație în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră sau prin care se respinge cererea, se refuză prelungirea șederii sau reînnoirea unei autorizații în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră sau se retrage o autorizație în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră poate fi atacată în justiție în statul membru vizat, în conformitate cu legislația națională. Notificarea scrisă precizează instanța sau autoritatea administrativă la care poate fi introdusă calea de atac și termenul pentru introducerea căii de atac.

(6)   Garanțiile procedurale referitoare la vizele de scurtă ședere sunt reglementate de dispozițiile relevante din Codul de vize.