(2) În cazul unei cereri de prelungire a șederii sau de reînnoire a autorizației în temeiul articolului 15, statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a asigura faptul că lucrătorul sezonier nu este obligat să își întrerupă raportul de muncă cu același angajator sau împiedicat să își schimbe angajatorul, din cauza unor proceduri administrative în curs.
În cazul în care valabilitatea autorizației în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră expiră pe durata procedurii de prelungire sau de reînnoire, statele membre, în conformitate cu legislația națională, permit șederea lucrătorului sezonier pe propriul teritoriu până când autoritățile competente iau o decizie cu privire la cerere, cu condiția ca cererea să fi fost introdusă în perioada de valabilitate a autorizației și ca perioada menționată la articolul 14 alineatul (1) să nu fi expirat.
În cazul aplicării celui de al doilea paragraf, statele membre pot decide, printre altele:
|
(a)
|
să elibereze permise de ședere naționale temporare sau autorizații echivalente până la luarea unei decizii; sau
|
|
(b)
|
să permită lucrătorului sezonier să muncească în perioada până la luarea unei decizii.
|
Pe durata examinării cererii de prelungire sau de reînnoire se aplică dispozițiile relevante din prezenta directivă.