(2) Statele membre se asigură că, în urma notificării menționate la articolul 6 alineatul (3), o entitate critică informează autoritatea sa competentă atunci când furnizează servicii esențiale pentru șase sau mai multe state membre sau pe teritoriul acestora. În acest caz, statele membre se asigură că entitatea critică informează autoritatea sa competentă care sunt serviciile esențiale pe care le furnizează acelor state membre și care sunt statele membre cărora sau pe teritoriul cărora furnizează serviciile esențiale respective. Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, identitatea entităților critice în cauză și informațiile puse la dispoziție în temeiul prezentului alineat.
Comisia se consultă cu autoritatea competentă a statului membru care a identificat o entitate critică menționată la primul paragraf, cu autoritățile competente ale celorlalte state membre în cauză, precum și cu entitatea critică în cauză. În cadrul acestor consultări, fiecare stat membru comunică Comisiei dacă consideră că serviciile care îi sunt furnizate de entitatea critică sunt servicii esențiale.