Articolul 39 Agravarea unei boli profesionale

(a) în cazul în care persoana în cauză, din momentul în care beneficiază de prestații, nu a desfășurat, în temeiul legislației unui alt stat membru, o activitate salariată sau independentă care să poată provoca sau agrava boala respectivă, instituția competentă din primul stat membru suportă costul prestației în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, luând în considerare agravarea bolii;

(b) în cazul în care persoana interesată, din momentul în care beneficiază de prestații, a desfășurat o astfel de activitate în temeiul legislației unui alt stat membru, instituția competentă din primul stat membru suportă costul prestațiilor în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, fără a lua în considerare agravarea bolii. Instituția competentă din al doilea stat membru acordă un supliment persoanei interesate, a cărui valoare este egală cu diferența dintre valoarea prestațiilor cuvenite după agravarea bolii și valoarea care ar fi fost cuvenită înainte de agravare, în conformitate cu legislația pe care o aplică, în cazul în care boala respectivă s-a declanșat în temeiul legislației statului membru respectiv.

(c) clauzele privind reducerea, suspendarea sau retragerea, prevăzute de legislația unui stat membru, nu sunt opozabile beneficiarului prestațiilor acordate de instituțiile din două state membre, în conformitate cu litera (b).