(1) Prin derogare de la articolele 32 și 33, statele membre pot prevedea ca unui sistem adecvat de garantare a asigurărilor să i se atribuie sarcinile și drepturile unei întreprinderi-punte. Asigurând interesele deținătorilor de polițe, continuitatea relațiilor de asigurare și soluționarea cererilor de despăgubire și asigurând îndeplinirea în continuare în mod adecvat a obiectivelor prezentei directive, statele membre pot prevedea un transfer către un astfel de sistem de garantare a asigurărilor al:
|
(a)
|
unor acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau mai multe întreprinderi aflate în rezoluție; sau
|
|
(b)
|
totalității activelor, drepturilor sau pasivelor uneia sau mai multor întreprinderi aflate în rezoluție sau oricărora dintre respectivele active, drepturi sau pasive.
|
Autoritățile de rezoluție se asigură că valoarea totală a pasivelor transferate sistemului de garantare a asigurărilor nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la întreprinderea aflată în rezoluție.