(1) Statele membre se asigură că există o protecție adecvată pentru contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și de compensare și acordurile de reasigurare, astfel încât să se prevină transferul unei părți, dar nu a totalității drepturilor și obligațiilor protejate în temeiul unui contract de garanție financiară cu transfer de proprietate, al unui acord de compensare reciprocă, al unui acord de compensare sau al unui acord de reasigurare între întreprinderea aflată în rezoluție și o altă persoană, precum și modificarea sau încetarea unor drepturi și obligații protejate în temeiul unui astfel de contract de garanție financiară cu transfer de proprietate, acord de compensare reciprocă, acord de compensare sau acord de reasigurare prin exercitarea unor competențe auxiliare.
În sensul primului paragraf, drepturile și obligațiile trebuie să fie considerate ca fiind protejate în temeiul unui contract de garanție financiară cu transfer de proprietate, al unui acord de compensare reciprocă, al unui acord de compensare sau al unui acord de reasigurare în cazul în care părțile la contract sau acord au dreptul la compensarea reciprocă sau la compensarea respectivelor drepturi și obligații.