(4) În cazul în care o autoritate de rezoluție nu este de acord cu schema de rezoluție a grupului propusă de autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului sau se abate de la aceasta ori consideră că, din motive de stabilitate financiară, este necesar să ia măsuri de rezoluție independente sau măsuri diferite de cele propuse în schema de rezoluție a grupului în legătură cu o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e), autoritatea respectivă:
|
(a)
|
prezintă în detaliu motivele pentru care nu este de acord cu schema de rezoluție a grupului sau motivele pentru care se abate de la aceasta;
|
|
(b)
|
notifică motivele menționate la litera (a) autorității de rezoluție de la nivelul grupului și celorlalte autorități de rezoluție care intră în domeniul de aplicare al schemei de rezoluție a grupului;
|
|
(c)
|
informează autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului și celelalte autorități de rezoluție care intră în domeniul de aplicare al schemei de rezoluție a grupului cu privire la măsurile pe care intenționează să le ia.
|
Când prezintă motivele pentru care nu este de acord, autoritatea de rezoluție ține seama în mod corespunzător de planurile de rezoluție a grupurilor, de impactul potențial al măsurilor de rezoluție independente sau al altor măsuri pe care le va lua asupra stabilității financiare, a resurselor bugetare, a sistemelor de garantare a asigurărilor și a oricăror mecanisme de finanțare din statele membre în cauză și de efectul potențial al măsurilor de rezoluție și al altor măsuri asupra altor părți ale grupului.