Articolul 74 Rezoluția grupului care implică o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang

(1)   Când o autoritate de rezoluție de la nivelul grupului decide că o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang pentru care este responsabilă îndeplinește condițiile menționate la articolul 19 alineatul (1) sau la articolul 20 alineatul (3), autoritatea respectivă transmite fără întârziere informațiile menționate la articolul 73 alineatul (2) supraveghetorului grupului și celorlalți membri ai colegiului de rezoluție pentru grupul în cauză.

Măsurile de rezoluție sau de insolvență menționate la articolul 73 alineatul (2) litera (c) pot să includă punerea în aplicare a unei scheme de rezoluție a grupului elaborate în conformitate cu articolul 73 alineatul (7) în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(2)   În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului nu conțin o schemă de rezoluție a grupului, autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului își ia decizia după ce i-a consultat pe membrii colegiului de rezoluție.

(3)   În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului conțin o schemă de rezoluție a grupului, aceasta ia forma unei decizii comune a autorității de rezoluție de la nivelul grupului și a autorităților de rezoluție responsabile pentru filialele care intră în domeniul de aplicare al schemei de rezoluție a grupului.

EIOPA poate, la cererea unei autorități de rezoluție, să acorde asistență autorităților de rezoluție în ceea ce privește adoptarea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(4)   În cazul în care o autoritate de rezoluție nu este de acord cu schema de rezoluție a grupului propusă de autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului sau se abate de la aceasta ori consideră că, din motive de stabilitate financiară, este necesar să ia măsuri de rezoluție independente sau măsuri diferite de cele propuse în schema de rezoluție a grupului în legătură cu o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(e), autoritatea respectivă:

Când prezintă motivele pentru care nu este de acord, autoritatea de rezoluție ține seama în mod corespunzător de planurile de rezoluție a grupurilor, de impactul potențial al măsurilor de rezoluție independente sau al altor măsuri pe care le va lua asupra stabilității financiare, a resurselor bugetare, a sistemelor de garantare a asigurărilor și a oricăror mecanisme de finanțare din statele membre în cauză și de efectul potențial al măsurilor de rezoluție și al altor măsuri asupra altor părți ale grupului.

(5)   Autoritățile de rezoluție care sunt de acord cu schema de rezoluție a grupului propusă de autoritatea de rezoluție de la nivelul grupului pot să ajungă la o decizie comună cu privire la o schemă de rezoluție a grupului care vizează entitățile din grup din statele lor membre respective, fără participarea autorităților de rezoluție care nu sunt de acord.

(6)   Decizia comună menționată la alineatul (3) sau (5) și măsurile de rezoluție și alte măsuri menționate la alineatul (4) sunt recunoscute ca definitive și sunt aplicate de către autoritățile de rezoluție din statele membre în cauză.

(7)   Autoritățile întreprind toate măsurile de rezoluție și alte măsuri menționate la alineatele (1)-(6) fără întârziere și ținând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.

(8)   În cazul în care nu se pune în aplicare o schemă de rezoluție a grupului, autoritățile de rezoluție cooperează strâns, când iau o măsură de rezoluție în legătură cu orice entitate din grup, cu colegiul de rezoluție în vederea realizării unei strategii de rezoluție coordonate pentru toate entitățile din grup afectate.

(9)   Când iau o măsură de rezoluție în legătură cu orice entitate din grup, autoritățile de rezoluție îi informează cu regularitate și pe deplin pe membrii colegiului de rezoluție cu privire la măsurile respective și la stadiul lor de aplicare.