Articolul 3 Amânarea contribuțiilorex postextraordinare

(1)   Amânarea plății contribuțiilor ex post menționată la articolul 104 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE poate fi acordată de către autoritatea de rezoluție la cererea unei instituții. Instituția în cauză trebuie să furnizeze autorității de rezoluție toate informațiile pe care aceasta le consideră necesare pentru a efectua evaluarea impactului pe care îl are plata contribuțiilor ex post extraordinare asupra poziției sale financiare. Autoritatea de rezoluție ține seama de toate informațiile de care dispun autoritățile naționale competente pentru a stabili dacă instituția respectivă îndeplinește condițiile de amânare menționate la alineatul (3).

(2)   Atunci când stabilește dacă instituția respectivă îndeplinește condițiile pentru amânare, autoritatea de rezoluție evaluează impactul pe care plata contribuțiilor ex post extraordinare l-ar avea asupra poziției de solvabilitate și lichiditate a instituției respective. Atunci când instituția face parte dintr-un grup, evaluarea cuprinde, de asemenea, impactul asupra solvabilității și lichidității grupului în ansamblul său.

(3)   Autoritatea de rezoluție poate amâna plata contribuțiilor ex post extraordinare în cazul în care ajunge la concluzia că plata conduce la oricare dintre situațiile următoare:

(4)   Autoritatea de rezoluție limitează perioada de amânare la intervalul necesar pentru a evita riscurile legate de poziția financiară a instituției respective sau a grupului din care face parte. Autoritatea de rezoluție monitorizează cu regularitate dacă, pe perioada amânării, condițiile privind amânarea menționate la alineatul (3) continuă să se aplice.

(5)   La cererea instituției respective, autoritatea de rezoluție poate reînnoi perioada de amânare, în cazul în care stabilește că se aplică în continuare condițiile privind amânarea menționate la alineatul (3). Această reînnoire nu depășește șase luni.