Articolul 79 Riscul de credit și riscul de contrapartidă

acordarea de credite se face pe baza unor criterii solide și bine definite și că procesul de aprobare, modificare, reînnoire și refinanțare a creditelor se stabilește cu claritate;

instituțiile au metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor față de debitori individuali, titluri de valoare sau pozițiile din securitizare, precum și riscul de credit la nivelul portofoliului. În special, metodologiile interne nu trebuie să se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratinguri de credit externe. În cazul în care cerințele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu scutește instituțiile de a lua în considerare și alte informații relevante pentru a își evalua modul de repartizare a capitalului intern;

gestionarea și monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit și a diferitelor expuneri ale instituțiilor, inclusiv pentru identificarea și gestionarea creditelor problematice și pentru efectuarea ajustărilor de valoare și constituirea unor provizioane adecvate, se fac prin sisteme eficiente;

diversitatea portofoliilor de credite trebuie să fie adecvată în funcție de piețele țintă și strategiile globale de creditare ale instituției;

instituțiile efectuează o evaluare ex ante a oricărei expuneri la criptoactive pe care intenționează să și-o asume și a caracterului adecvat al proceselor și procedurilor existente pentru gestionarea riscului de contraparte și raportează autorității lor competente cu privire la aceste evaluări.