Articolul 2 Definiții

(a) „carburanți” înseamnă orice derivat petrolier, aditivat sau neaditivat, având o presiune a vaporilor (metoda Reid) de cel puțin 27,6 kilopascali, care este destinat utilizării drept carburant pentru autovehicule, cu excepția gazelor petroliere lichefiate (GPL);

(b) „vapori” înseamnă orice compus gazos care se evaporă din carburanți;

(c) „instalație de depozitare” înseamnă orice rezervor staționar de la un terminal utilizat pentru depozitarea carburanților;

(d) „terminal” înseamnă orice instalație care este utilizată pentru depozitarea și încărcarea carburanților în autocisterne, vagoane-cisternă sau nave, inclusiv instalațiile de depozitare din locul de amplasare a echipamentului;

(e) „container mobil” înseamnă orice rezervor, transportat pe cale ferată, terestră sau navigabilă, utilizat pentru transportul carburanților de la un terminal la altul sau de la un terminal la o stație de carburanților;

(f) „stație de carburanți” înseamnă orice instalație în care carburanții sunt transferați în rezervoarele de carburanți ale autovehiculelor din rezervoare de depozitare staționare;

(g) instalații de depozitare a carburanților, instalații de încărcare a carburanților, stații de carburanți și containere mobile „existente” înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care erau în funcțiune înainte de data menționată la articolul 10 sau pentru care s-a acordat, înainte de data menționată la articolul 10, o autorizație individuală de construcție sau de funcționare, dacă legislația națională impune acest lucru;

(h) „nou” în legătură cu instalațiile de depozitare a carburanților, instalațiile de încărcare, stațiile de carburanți și containerele mobile înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care nu sunt menționate la litera (g);

(i) „cantitatea totală tranzitată” înseamnă cea mai mare cantitate anuală totală de carburanți încărcată de la o instalație de încărcare a unui terminal sau a unei stații de carburanți în containere mobile pe parcursul celor trei ani precedenți;

(j) „unitate de recuperare a vaporilor” înseamnă echipamentele de recuperare a carburanților din vapori, inclusiv eventualele sisteme de rezervoare-tampon de la un terminal;

(k) „navă” înseamnă un vas de pe căile navigabile interioare, astfel cum este definit în capitolul 1 al Directivei 82/714/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1982 de stabilire a cerințelor tehnice pentru vasele de pe căile navigabile interioare ( 1 );

(l) „valoare de referință țintă” înseamnă valoarea orientativă dată pentru evaluarea generală a conformității măsurilor tehnice din anexe, care, fără a fi o valoare limită, servește la determinarea nivelului de funcționare a instalațiilor, terminalelor și stațiilor de carburanți individuale;

(m) „stocare intermediară a vaporilor” înseamnă stocarea intermediară a vaporilor în rezervorul cu capac fix al unui terminal, în vederea transferului ulterior către un alt terminal în scopul recuperării. Transferul vaporilor dintr-o instalație de depozitare în alta a aceluiași terminal nu este considerată stocare intermediară a vaporilor în sensul prezentei directive;

(n) „instalație de încărcare” înseamnă orice instalație de la un terminal în care carburanții pot fi încărcați în containere mobile. Instalațiile de încărcare pentru autocisterne conțin unul sau mai multe brațe articulate;

(o) „braț articulat” înseamnă orice structură de la un terminal prin care carburanții pot fi încărcați în câte o singură autocisternă o dată.