Articolul 6 Valorile-limită de emisie

(1)   Fără a aduce atingere capitolului II din Directiva 2010/75/UE, dacă este cazul, valorile-limită de emisie stabilite în anexa II la prezenta directivă se aplică instalațiilor medii de ardere.

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II nu se aplică instalațiilor medii de ardere din Insulele Canare, departamentele franceze de peste mări, Azore și Madeira. Statele membre în cauză stabilesc valorile-limită de emisie pentru instalațiile respective pentru a reduce emisiile în atmosferă și riscurile potențiale pentru sănătatea umană și mediu.

(2)   De la 1 ianuarie 2025, emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 2 și 3 din partea 1 din anexa II.

De la 1 ianuarie 2030 emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată de 5 MW sau mai mică nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1 și 3 din partea 1 din anexa II.

(3)   Statele membre pot exonera de obligația de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în tabelele 1, 2 și 3 din partea 1 din anexa II instalațiile medii de ardere existente care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie ponderată pe o perioadă de cinci ani.

Statele membre pot extinde limita prevăzută la primul paragraf până la 1 000 de ore de funcționare în următoarele situații de urgență sau împrejurări extraordinare:

În toate situațiile prevăzute la prezentul alineat, se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 200 mg/Nm3 pentru instalațiile care ard combustibili solizi.

(4)   De la 1 ianuarie 2030, instalațiile medii de ardere existente care fac parte din SIS sau MIS respectă valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1, 2 și 3 din anexa II partea 1.

(5)   Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere existente cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW de obligația de a respecta valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa II, cu condiția ca cel puțin 50 % din producția de energie termică utilă a instalației, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, să fie distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de termoficare. În situația unei astfel de exonerări, valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea competentă nu depășesc 1 100 mg/Nm3 pentru SO2 și 150 mg/Nm3 pentru pulberi.

Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere care folosesc biomasa solidă drept combustibil principal, situate în zone în care potrivit evaluărilor făcute în concordanță cu Directiva 2008/50/CE, este asigurată conformitatea cu valorile limită impuse de directiva respectivă, de obligația de a respecta valorile-limită de emisie pentru pulberi stabilite în anexa II la prezenta directivă. În situația unei astfel de exonerări, valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea competentă nu depășesc 150 mg/Nm3 în cazul pulberilor.

În orice caz, autoritatea competentă se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și că se obține un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.

(6)   Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW, folosite pentru a alimenta stațiile de comprimare a gazelor naturale necesare pentru a asigura siguranța și securitatea unui sistem național de transport al gazelor naturale, de obligația de a respecta valorile-limită de emisie de NOx prevăzute în tabelul 3 din partea 1 a anexei II.

(7)   Începând cu 20 decembrie 2018, emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere nouă nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în partea 2 din anexa II.

(8)   Statele membre pot exonera de obligația de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în partea 2 din anexa II instalațiile medii de ardere noi care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie ponderată pe o perioadă de trei ani. În situația unei astfel de exonerări, se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 100 mg/Nm3 pentru instalațiile care ard combustibili solizi.

(9)   În zonele sau în părți ale zonelor în care nu se respectă valorile-limită privind calitatea aerului prevăzute în Directiva 2008/50/CE, statele membre evaluează necesitatea de a aplica, pentru fiecare instalație medie de ardere din aceste zone sau părți ale acestor zone, valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, în cadrul planurilor de dezvoltare a calității aerului prevăzute la articolul 23 din Directiva 2008/50/CE, ținând cont de rezultatul schimbului de informații prevăzut la alineatul (10) din prezentul articol, cu condiția ca aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie să contribuie efectiv la o îmbunătățire sesizabilă a calității aerului.

(10)   Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre, industriile vizate și organizațiile neguvernamentale în legătură cu nivelurile de emisii care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile și a tehnologiilor emergente și costurile aferente acestora.

Comisia publică rezultatele acestui schimb de informații.

(11)   Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pentru o perioadă de maximum șase luni, de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (7) pentru SO2, pentru o instalație medie de ardere care utilizează, în mod normal, combustibil cu conținut scăzut de sulf, în cazurile în care operatorul nu poate să respecte valorile-limită de emisie respective din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conținut scăzut de sulf, ca urmare a unei penurii grave.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf, în termen de o lună de la acordarea acesteia.

(12)   Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (7) în cazurile în care o instalație medie de ardere care utilizează numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, din acest motiv, ar trebui să fie dotată cu un echipament secundar de reducere a emisiilor. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăși zece zile, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează autorității competente că se justifică o perioadă mai îndelungată.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf, în termen de o lună de la acordarea acesteia.

(13)   În cazul în care o instalație medie de ardere utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, valoarea-limită de emisie pentru fiecare poluant se calculează prin: