Articolul 13 Eșantionarea și analiza

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a verifica prin prelevarea de eșantioane dacă conținutul de sulf al combustibililor utilizați respectă cerințele de la articolele 3-7. Prelevarea eșantioanelor începe la data la care intră în vigoare limita aplicabilă privind conținutul maxim de sulf al combustibilului. Aceasta se efectuează periodic, cu o frecvență suficientă și în cantități suficiente și astfel încât eșantioanele să fie reprezentative pentru combustibilul examinat și, în cazul combustibililor marini, pentru combustibilul utilizat de nave pe perioada în care se află în zonele maritime și porturile respective. Eșantioanele se analizează fără întârzieri nejustificate.

(2)   Se utilizează următoarele metode de prelevare a eșantioanelor, analiză și inspecție a combustibililor marini:

(3)   Metoda de referință adoptată pentru determinarea conținutului de sulf este metoda ISO 8754 (2003) sau EN ISO 14596:2007.

Pentru a stabili dacă combustibilul marin furnizat către nave și utilizat la bordul acestora respectă limitele privind conținutul de sulf menționate la articolele 4-7, se utilizează procedura de verificare a combustibilului prevăzută la apendicele VI din anexa VI la MARPOL.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare cu privire la:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2).