Preamble: 1

(1)

Protocolul de la Cartagena privind biosiguranța referitor la Convenția privind diversitatea biologică (denumit în continuare „Protocolul”) a fost semnat de Comunitate și de statele membre ale acesteia în 2000, iar Decizia 2002/628/CE a Consiliului (5) privind încheierea Protocolului, în numele Comunității, a fost adoptată la 25 iunie 2002.

(2)

Articolul 1 din protocol precizează că, în conformitate cu principiul precauției cuprins în Principiul 15 din Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea, obiectivul Protocolului este de a contribui la asigurarea unui nivel corespunzător de protecție în domeniul transferului, manipulării și utilizării în condiții de siguranță a organismelor modificate genetic (OMG-uri) obținute prin procedee de biotehnologie modernă care pot avea efecte negative asupra conservării și utilizării durabile a diversității biologice, luând, de asemenea, în considerare riscurile pentru sănătatea umană și punând în mod special accentul pe deplasările transfrontaliere.

(3)

Protocolul prevede ca fiecare parte să ia măsurile corespunzătoare legale, administrative și de altă natură pentru a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu Protocolul. Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (6) a invitat Comisia să înainteze o propunere legislativă pentru punerea în aplicare a procedurilor stabilite de protocol și, în conformitate cu protocolul, pentru a le impune exportatorilor din Comunitate să se asigure că sunt îndeplinite toate cerințele din Procedura de acord prealabil în cunoștință de cauză, în conformitate cu articolele 7-10, 12 și 14 din protocol.

(4)

Este important să se organizeze supravegherea și controlul deplasărilor transfrontaliere de OMG-uri pentru a contribui la asigurarea conservării și a utilizării durabile a diversității biologice, având, de asemenea, în vedere riscurile pentru sănătatea umană, astfel încât cetățenii să aibă posibilitatea de a face alegeri în mod liber și în cunoștință de cauză în privința OMG-urilor.

(5)

Deoarece legislația comunitară nu conține cerințe specifice pentru exporturile de OMG-uri în țări terțe și pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute de protocol cu privire la deplasările transfrontaliere de OMG-uri, ar trebui să se instituie un cadru legal comun pentru exporturile în cauză.

(6)

Este necesar să se recunoască nevoia de a respecta cadrul de reglementare a biosiguranței al părții sau nonpărții de import în mod consecvent cu protocolul.

(7)

Produsele farmaceutice pentru uz uman care fac obiectul unor alte acorduri internaționale la care Comunitatea sau statul membru în cauză este parte sau al unor organizații în care Comunitatea sau statul membru în cauză este membru ar trebui să se excludă din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(8)

Exporturile de OMG-uri destinate diseminării deliberate în mediu trebuie notificate părții sau nonpărții de import, permițându-i astfel acesteia să ia o decizie în cunoștință de cauză pe baza unei evaluări a riscurilor realizate în mod corect din punct de vedere științific.

(9)

Notificarea ar trebui asigurată de către exportator. Exportatorul ar trebui să fie responsabil pentru acuratețea informațiilor cuprinse în notificare.

(10)

Exportatorii ar trebui să aștepte consimțământul prealabil formulat în scris și în mod expres al părții sau nonpărții de import înainte de a efectua prima deplasare transfrontalieră a unui OMG destinat diseminării deliberate în mediu.

(11)

Recunoscând faptul că este posibil ca unele țări în curs de dezvoltare și unele țări ale căror economii sunt în tranziție să nu dispună de capacitatea necesară pentru a lua astfel de decizii informate, Comisia și statele membre ar trebui să depună eforturi susținute pentru a le permite să își dezvolte și să își consolideze resursele umane și capacitatea instituțională în acest sens.

(12)

În conformitate cu protocolul, Comunitatea sau orice altă parte poate întreprinde acțiuni care să asigure conservării și utilizării durabile a diversității biologice o protecție și mai mare decât cea prevăzută de protocol, cu condiția ca acțiunile menționate să fie compatibile cu obiectivul stabilit și cu dispozițiile protocolului, precum și să fie în conformitate cu celelalte obligații care îi revin părții în cauză în temeiul dreptului internațional.

(13)

În conformitate cu protocolul, Comunitatea își poate aplica legislația internă cu privire la deplasările de OMG-uri în cadrul teritoriului său vamal.

(14)

Întrucât legislația comunitară existentă, în special Directiva 2001/18/CE, precum și legislația sectorială care prevede realizarea unei evaluări specifice a riscurilor în conformitate cu principiile prevăzute de directiva menționată conțin deja norme care sunt conforme cu obiectivul prezentului protocol, nu este necesar să se adopte dispoziții suplimentare cu privire la importurile de OMG-uri în Comunitate.

(15)

Este necesar să se asigure transportul, manipularea și ambalarea OMG-urilor în condiții de siguranță. Întrucât legislația comunitară existentă, în special Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (7) și Directiva 96/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul feroviar de mărfuri periculoase (8), cuprinde deja norme corespunzătoare, nu este necesar să se adopte dispoziții suplimentare în această privință.

(16)

Este necesar să se asigure identificarea OMG-urilor exportate din sau importate în Comunitate. În ceea ce privește trasabilitatea, etichetarea și identificarea importurilor în Comunitate, astfel de OMG-uri fac obiectul normelor cuprinse în legislația comunitară. Norme similare ar trebui să se aplice și pentru exporturi.

(17)

Comisia și statele membre susțin procesul prin elaborarea corespunzătoare de norme și proceduri internaționale în domeniul răspunderii și al reparării daunelor provocate de deplasările transfrontaliere de OMG-uri, care urmează să fie convenite, în conformitate cu articolul 27 din protocol, cu ocazia primei reuniuni a Conferinței părților la Convenție care servește drept reuniune a părților la protocol.

(18)

Comisia și statele membre susțin elaborarea ulterioară și aplicarea formatelor comune pentru documentația de însoțire privind identificarea de OMG-uri care se desfășoară în conformitate cu articolul 18 din protocol.

(19)

Pentru a reacționa eficient la deplasările transfrontaliere neintenționate de OMG-uri care ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra conservării și utilizării durabile a diversității biologice, luând în considerare riscurile pentru sănătatea umană, de îndată ce se constată apariția unui eveniment care intră în jurisdicția sa și care provoacă o emisie care ar putea duce la o deplasare transfrontalieră neintenționată a unui OMG care ar putea să aibă astfel de efecte, statul membru vizat ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a informa publicul și pentru a informa fără întârziere Comisia, toate celelalte state membre, alte state afectate sau care ar putea fi afectate, Centrul de shimb de informații privind biosiguranța (CSIB) și, după caz, organizațiile internaționale relevante. De asemenea, statul membru în cauză ar trebui să consulte fără întârziere statele afectate sau care ar putea fi afectate pentru a le da posibilitatea să stabilească metodele corecte de reacție și să întreprindă acțiunile necesare.

(20)

Pentru a contribui la dezvoltarea CSIB, Comunitatea și statele membre ale acesteia trebuie să se asigure că se comunică toate informațiile relevante către CSIB și că se efectuează un proces de monitorizare și de raportare cu privire la punerea în aplicare a protocolului în cadrul Comunității.

(21)

Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile menționate trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(22)

La aplicarea prezentului regulament trebuie să se ia în considerare principiul precauției.

(23)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,