Articolul 3 Ordine de eliminare

(1)   Autoritatea competentă a fiecărui stat membru are competența de a emite un ordin de eliminare care solicită furnizorilor de servicii de găzduire să elimine conținut cu caracter terorist sau să blocheze accesul la conținutul cu caracter terorist în toate statele membre.

(2)   Atunci când autoritatea competentă nu a emis anterior un ordin de eliminare către un furnizor de servicii de găzduire, aceasta îi pune la dispoziție furnizorului de servicii de găzduire respectiv informații cu privire la procedurile și termenele aplicabile, cu cel puțin 12 ore înainte de emiterea ordinului de eliminare.

Primul paragraf nu se aplică în cazurile de urgență justificate în mod corespunzător.

(3)   Furnizorii de servicii de găzduire elimină conținutul cu caracter terorist sau blochează accesul la conținutul cu caracter terorist în toate statele membre în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termen de o oră de la primirea ordinului de eliminare.

(4)   Autoritățile competente emit ordine de eliminare utilizând formularul prevăzut în anexa I. Ordinele de eliminare conțin următoarele elemente:

(5)   Autoritatea competentă adresează ordinul de eliminare către sediul principal al furnizorului de servicii de găzduire sau către reprezentantul legal desemnat de acesta în conformitate cu articolul 17.

Autoritatea competentă transmite ordinul de eliminare către punctul de contact menționat la articolul 15 alineatul (1) prin mijloace electronice capabile să producă o înregistrare scrisă și în condiții care permit autentificarea expeditorului, inclusiv exactitatea datei și a orei la care s-a trimis și la care s-a primit ordinul.

(6)   Furnizorul de servicii de găzduire informează, fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă, prin intermediul formularului prevăzut în anexa II, cu privire la eliminarea conținutului cu caracter terorist sau la blocarea accesului la conținutul cu caracter terorist în toate statele membre, indicând, în special, data și ora eliminării sau blocării respective.

(7)   În cazul în care furnizorul de servicii de găzduire nu poate respecta ordinul de eliminare din motive de forță majoră sau dintr-o imposibilitate de facto care nu îi este imputabilă, inclusiv din motive tehnice sau operaționale justificate în mod obiectiv, acesta prezintă motivele respective fără întârzieri nejustificate autorității competente care a emis ordinul de eliminare, prin intermediul formularului prevăzut în anexa III.

Termenul prevăzut la alineatul (3) se aplică de îndată ce motivele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat încetează să mai existe.

(8)   Dacă furnizorul de servicii de găzduire nu poate respecta ordinul de eliminare deoarece documentul conține erori evidente sau nu conține informații suficiente pentru a permite executarea sa, acesta informează fără întârzieri nejustificate autoritatea competentă care a emis ordinul de eliminare, solicitând precizările necesare prin intermediul formularului prevăzut în anexa III.

Termenul prevăzut la alineatul (3) începe să curgă de îndată ce furnizorul de servicii de găzduire primește precizările necesare.

(9)   Un ordin de eliminare devine definitiv la expirarea termenului pentru exercitarea căii de atac prevăzut de dreptul intern aplicabil, atunci când nu a fost introdusă nicio cale de atac, ori atunci când ordinul este confirmat în urma exercitării unei căi de atac.

Atunci când ordinul de eliminare devine definitiv, autoritatea competentă care a emis ordinul de eliminare informează autoritatea competentă menționată la articolul 12 alineatul (1) litera (c) din statul membru în care furnizorul de servicii de găzduire își are sediul principal sau în care își are reședința sau sediul reprezentantul său legal.