REGULAMENTUL (UE) 2020/741 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Resursele de apă ale Uniunii sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, ceea ce generează un deficit de apă și deteriorarea calității apei. În special, schimbările climatice, condițiile meteorologice imprevizibile și seceta contribuie în mod semnificativ la creșterea presiunii generate de dezvoltarea urbană și de agricultură asupra disponibilității apei dulci.

(2)

Capacitatea Uniunii de a răspunde presiunilor tot mai mari asupra resurselor de apă ar putea fi îmbunătățită prin reutilizarea pe scară mai largă a apelor uzate epurate, prin limitarea captării corpurilor de apă de suprafață și subterane, prin reducerea impactului deversării de ape uzate epurate în corpurile de apă și prin promovarea economiilor de apă prin utilizări multiple ale apelor uzate urbane, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a mediului. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) menționează reutilizarea apei, în combinație cu promovarea tehnologiilor care permit o utilizare eficientă a apei în industrie și a tehnicilor de irigare care economisesc apă, ca fiind una dintre măsurile suplimentare pe care statele membre pot alege să le aplice pentru atingerea obiectivelor respectivei directive privind starea calitativă și cantitativă bună a corpurilor de apă de suprafață și subterane. Directiva 91/271/CEE a Consiliului (5) impune reutilizarea apelor uzate epurate în toate cazurile în care această reutilizare este adecvată.

(3)

În Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” se subliniază necesitatea stabilirii unui instrument de reglementare a unor standarde la nivelul Uniunii pentru reutilizarea apei, în vederea eliminării obstacolelor din calea utilizării pe scară largă a acestei surse alternative de alimentare cu apă, alternativă care poate contribui la limitarea deficitului de apă și la reducerea vulnerabilității sistemelor de aprovizionare.

(4)

Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2007 intitulată „Abordarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” stabilește ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le aibă în vedere pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei. Aceasta precizează că, în regiunile în care au fost puse în aplicare toate măsurile preventive în conformitate cu ierarhia soluțiilor în sectorul apei și unde cererea de apă continuă să depășească disponibilitatea, infrastructura suplimentară de alimentare cu apă poate constitui, în anumite circumstanțe și ținând seama în mod corespunzător de componenta de cost-beneficiu, o abordare alternativă pentru atenuarea efectelor secetei severe.

(5)

În rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la abordarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană (6), Parlamentul European reamintește că, în managementul resurselor de apă, ar trebui să fie favorizată o abordare care să vizeze cererea, însă consideră că Uniunea ar trebui să adopte o abordare globală în managementul resurselor de apă, combinând măsurile de gestionare a cererii cu măsurile de optimizare a resurselor existente în cadrul circuitului apei și cu măsurile de creare a noi resurse și că abordarea necesită integrarea considerentelor de mediu, a celor sociale și a celor economice.

(6)

În Comunicarea sa din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”, Comisia s-a angajat să întreprindă o serie de acțiuni de promovare a reutilizării apelor uzate epurate, printre care se numără și elaborarea unei propuneri legislative privind cerințele minime pentru reutilizarea apei. Comisia ar trebui să își actualizeze planul de acțiune și să mențină resursele de apă ca domeniu prioritar de acțiune.

(7)

Scopul prezentului regulament este să faciliteze alternativa de a reutiliza apa atunci când aceasta este adecvată și eficientă din punctul de vedere al costurilor, constituind astfel un cadru favorabil pentru acele state membre care doresc sau care au nevoie să recurgă la reutilizarea apei. Reutilizarea apei reprezintă o alternativă promițătoare pentru multe state membre, dar, în prezent, doar un număr redus dintre acestea recurg la reutilizarea apei și au adoptat acte legislative sau standarde naționale în acest sens. Prezentul regulament ar trebui să fie suficient de flexibil pentru a permite în continuare reutilizarea apei recuperate și pentru a asigura, în același timp, altor state membre posibilitatea de a aplica normele respective în momentul în care decid să introducă această practică într-o etapă ulterioară. Orice decizie de a nu recurge la reutilizarea apei ar trebui să fie justificată în mod corespunzător pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament și ar trebui să fie revizuită periodic.

(8)

Directiva 2000/60/CE oferă statelor membre flexibilitatea necesară de a include măsuri suplimentare în programele de măsuri adoptate în sprijinul eforturilor lor de a atinge obiectivele privind calitatea apei stabilite prin directiva menționată. Lista neexhaustivă a măsurilor suplimentare prevăzute în partea B din anexa VI la Directiva 2000/60/CE conține, printre altele, măsuri privind reutilizarea apei. În acest context și în concordanță cu ierarhia măsurilor care ar putea fi luate în considerare de către statele membre pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei și care promovează măsuri pornind de la cele de economisire a apei și până la politicile de stabilire a prețurilor apei și soluții alternative, și ținând cont, în mod corespunzător, de componenta de cost-beneficiu, cerințele minime pentru reutilizarea apei, astfel cum sunt stabilite prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice ori de câte ori apele uzate urbane epurate provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane sunt reutilizate pentru irigațiile în agricultură în conformitate cu Directiva 91/271/CEE.

(9)

Se consideră că reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător, provenite, de exemplu, de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane, are un impact mai redus asupra mediului decât alte metode alternative de alimentare cu apă, cum ar fi transferurile de apă sau desalinizarea. Cu toate acestea, o astfel de reutilizare a apei, care ar putea reduce risipa de apă și ar putea economisi apă, se practică pe scară restrânsă în Uniune. Aceasta se datorează, în parte, costului ridicat al sistemelor de reutilizare a apelor uzate, precum și absenței unor standarde comune ale Uniunii, de mediu și sanitare, pentru reutilizarea apei dar, mai ales în ceea ce privește produsele agricole, potențialelor riscuri în materie de sănătate și mediu și potențialelor obstacole în calea liberei circulații a produselor agricole care au fost irigate cu ape recuperate.

(10)

Standardele sanitare în materie de igienă alimentară pentru produsele agricole irigate cu ape recuperate pot fi respectate numai dacă cerințele de calitate pentru apele recuperate destinate irigațiilor în agricultură nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Armonizarea cerințelor ar contribui, astfel, la funcționarea eficientă a pieței interne pentru astfel de produse. Prin urmare, ar trebui să fie introduse niveluri minime de armonizare, prin stabilirea unor cerințe minime de calitate și de monitorizare a apei. Cerințele minime respective ar trebui să includă parametrii minimi pentru apele recuperate, care să se bazeze pe rapoartele tehnice ale Centrului Comun de Cercetare al Comisiei și să reflecte standardele internaționale privind reutilizarea apei, precum și alte cerințe de calitate, mai stricte sau suplimentare, impuse, dacă este necesar, de autoritățile competente împreună cu eventuale măsuri preventive adecvate.

(11)

Reutilizarea apei pentru irigații în agricultură poate contribui, de asemenea, la promovarea economiei circulare prin recuperarea nutrienților din apele recuperate și prin aplicarea acestora culturilor, prin intermediul tehnicilor de fertigare. Astfel, reutilizarea apei ar putea reduce necesitatea aplicării suplimentare de fertilizatori minerali. Utilizatorii finali ar trebui să fie informați despre conținutul de nutrienți din apele recuperate.

(12)

Reutilizarea apei ar putea contribui la recuperarea nutrienților din apele uzate urbane epurate, iar utilizarea apelor recuperate pentru irigații în agricultură sau în sectorul forestier ar putea să constituie o modalitate de a reintroduce nutrienții, cum ar fi azotul, fosforul și potasiul, în ciclurile biogeochimice naturale.

(13)

Nivelul ridicat al investițiilor necesare pentru modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate urbane și absența stimulentelor financiare pentru reutilizarea apei în agricultură au fost identificate ca fiind printre motivele pentru care se recurge la scară redusă la reutilizarea apei în Uniune. Aceste aspecte ar trebui să poată fi soluționate prin promovarea unor scheme inovatoare și a unor stimulente economice, astfel încât să fie luate în considerare, în mod adecvat, costurile și beneficiile socioeconomice și de mediu ale reutilizării apei.

(14)

Conformitatea cu cerințele minime pentru reutilizarea apei ar trebui să fie consecventă cu politica Uniunii privind apa și să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, în special a obiectivului nr. 6, privind asigurarea disponibilității și a managementului durabil al apei și al sanitației pentru toți, precum și la creșterea substanțială a gradului de reciclare și de reutilizare în siguranță a apei la nivel mondial, pentru a contribui la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12 al Organizației Națiunilor Unite privind consumul și producția durabile. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să urmărească să asigure aplicarea articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind protecția mediului.

(15)

În unele cazuri, operatorii instalațiilor de recuperare încă mai transportă și stochează apele recuperate după punctul de ieșire al instalației de recuperare, înainte de a le livra următorilor actori din lanț, cum ar fi operatorul de distribuție a apelor recuperate, operatorul de stocare a apelor recuperate sau utilizatorul final. Este necesar să se definească punctul de conformitate, pentru a clarifica unde încetează responsabilitatea operatorului instalației de recuperare și unde începe responsabilitatea următorului actor din lanț.

(16)

Managementul riscului ar trebui să includă identificarea și gestionarea riscurilor în mod proactiv și să includă conceptul de producere a apelor recuperate la calitatea specifică pentru anumite utilizări. Evaluarea riscului ar trebui să aibă la bază elemente fundamentale pentru managementul riscului și ar trebui să identifice orice cerințe suplimentare de calitate a apei necesare pentru a asigura un nivel suficient de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale. În acest scop, planurile de management al riscului legat de reutilizarea apei ar trebui să asigure utilizarea și managementul în condiții de siguranță ale apelor recuperate și absența riscului pentru mediu sau pentru sănătatea umană sau cea animală. Pentru a elabora aceste planuri de management al riscului, ar putea fi utilizate orientările sau standardele internaționale existente, cum ar fi ISO 20426:2018 – Orientări pentru evaluarea și managementul riscului pentru sănătate în cazul reutilizării apei nepotabile, ISO 16075:2015 – Orientări pentru utilizarea apelor uzate epurate pentru proiecte de irigare, sau orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

(17)

Cerințele de calitate pentru apa destinată consumului uman sunt stabilite în Directiva 98/83/CE a Consiliului (7). Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că activitățile legate de reutilizarea apei nu conduc la o deteriorare a calității apei destinate consumului uman. Din acest motiv, planul de management al riscului legat de reutilizarea apei ar trebui să acorde o atenție deosebită protejării corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman și zonelor de protecție relevante.

(18)

Colaborarea și interacțiunea între diferitele părți implicate în procesul de recuperare a apei ar trebui să constituie o condiție prealabilă necesară pentru stabilirea procedurilor de epurare în scopul recuperării în conformitate cu cerințele pentru utilizările specifice, și pentru a putea planifica furnizarea de ape recuperate în raport cu cererea utilizatorilor finali.

(19)

În scopul protecției efective a mediului, precum și a sănătății umane și a celei animale, răspunderea pentru calitatea apelor recuperate la punctul de conformitate ar trebui să revină, în principal, operatorilor instalațiilor de recuperare. În scopul conformării cu cerințele minime stabilite prin prezentul regulament și cu oricare condiții suplimentare stabilite de autoritatea competentă, operatorii instalațiilor de recuperare ar trebui să monitorizeze calitatea apelor recuperate. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite cerințe minime privind monitorizarea, care să prevadă atât frecvența monitorizării de rutină, cât și calendarul și obiectivele de performanță pentru monitorizarea de validare. Anumite cerințe privind monitorizarea de rutină sunt prevăzute în Directiva 91/271/CEE.

(20)

Prezentul regulament ar trebui să reglementeze apele recuperate care sunt obținute din apele uzate care au fost colectate în sistemele de colectare, care au fost epurate în stațiile de epurare a apelor uzate urbane în conformitate cu Directiva 91/271/CEE și care sunt supuse unei epurări suplimentare, fie în stația de epurare a apelor uzate urbane, fie într-o instalație de recuperare, pentru a respecta parametrii prevăzuți în anexa I la prezentul regulament. În conformitate cu Directiva 91/271/CEE, aglomerările urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți nu au obligația să fie echipate cu un sistem de colectare. Cu toate acestea, apele uzate urbane care provin din aglomerări urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți și care intră într-un sistem de colectare ar trebui să facă obiectul unei epurări adecvate înainte să fie deversate în apele dulci sau în estuare, în conformitate cu Directiva 91/271/CEE. În acest context, apele uzate provenite din aglomerări urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți ar trebui să se încadreze în domeniul de aplicare al prezentului regulament doar atunci când intră într-un sistem de colectare și sunt epurate într-o stație de epurare a apelor uzate urbane. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze apele uzate industriale biodegradabile provenite din stații care aparțin sectoarelor industriale enumerate în anexa III la Directiva 91/271/CEE, cu excepția cazului în care apele uzate provenite de la stațiile respective intră într-un sistem de colectare și sunt epurate într-o stație de epurare a apelor uzate urbane.

(21)

Reutilizarea apelor uzate urbane epurate pentru irigații în agricultură este o acțiune determinată de piață, întemeiată pe cerințele și necesitățile sectorului agricol, în special în anumite state membre care se confruntă cu un deficit al resurselor de apă. Operatorii instalațiilor de recuperare și utilizatorii finali ar trebui să coopereze pentru a se asigura că apele recuperate obținute în conformitate cu cerințele minime de calitate stabilite prin prezentul regulament satisfac nevoile utilizatorilor finali în ceea ce privește categoriile de culturi. În cazurile în care clasele de calitate a apei obținute de operatorii instalațiilor de recuperare nu sunt compatibile cu categoria de cultură și cu metoda de irigare deja existente în zona deservită, de exemplu, într-un sistem de alimentare colectivă, cerințele privind calitatea apei ar putea fi respectate prin utilizarea, într-o etapă ulterioară, a mai multor opțiuni de epurare a apei, separat sau în combinație cu opțiuni care nu implică epurarea apelor recuperate, în conformitate cu abordarea bazată pe bariere multiple.

(22)

Pentru a se asigura reutilizarea optimă a resurselor de ape uzate urbane, utilizatorii finali ar trebui să fie formați pentru a garanta utilizarea de către aceștia a clasei de calitate potrivită a apelor recuperate. În cazul în care destinația unui anumit tip de cultură este necunoscută sau are destinații multiple, ar trebui să se utilizeze apa recuperată cu clasa de cea mai înaltă calitate, cu excepția cazului în care se recurge la bariere adecvate care să permită obținerea calității necesare.

(23)

Este necesar să se garanteze utilizarea în siguranță a apelor recuperate, încurajându-se astfel reutilizarea apei în întreaga Uniune și sporirea încrederii publicului în această practică. Producerea apelor recuperate și alimentarea cu acestea pentru irigații în agricultură ar trebui să poată avea loc numai pe baza unui permis acordat de autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a se asigura o abordare armonizată la nivelul Uniunii, precum și trasabilitatea apelor recuperate și transparența, normele de fond privind astfel de permise ar trebui stabilite la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să stabilească detaliile procedurilor de acordare a permiselor, cum ar fi desemnarea autorităților competente și termenele. Statele membre ar trebui să poată aplica procedurile existente de acordare a permiselor, care ar trebui adaptate pentru a ține seama de cerințele prezentului regulament. Atunci când desemnează părțile responsabile pentru elaborarea planului de management al riscului legat de reutilizarea apei și autoritatea competentă pentru acordarea permisului pentru producerea apelor recuperate și pentru alimentarea cu acestea, statele membre ar trebui să se asigure că nu există niciun conflict de interese.

(24)

Dacă este nevoie de un operator de distribuție a apelor recuperate și de un operator de stocare a apelor recuperate, ar trebui să fie posibil să li se impună unor astfel de operatori să dețină un permis. În cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele pentru deținerea unui permis, autoritatea competentă din statul membru ar trebui să acorde un permis care să stabilească toate condițiile și măsurile stabilite în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei.

(25)

În sensul prezentului regulament, ar trebui să fie posibil ca operațiunile de epurare și de recuperare a apelor uzate urbane să se desfășoare în același spațiu fizic, folosind aceeași instalație sau instalații separate, distincte. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea ca același actor să fie atât operatorul stației de epurare, cât și operatorul instalației de recuperare.

(26)

Autoritățile competente ar trebui să verifice dacă apele recuperate sunt conforme cu condițiile stabilite în permisul relevant. În caz de neconformitate, autoritățile respective ar trebui să impună părților responsabile să ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității apelor recuperate. Alimentarea cu ape recuperate ar trebui suspendată atunci când neconformitatea conduce la apariția unui risc semnificativ pentru mediu, sau pentru sănătatea umană sau cea animală.

(27)

Dispozițiile prezentului regulament urmăresc să vină în completarea cerințelor din alte acte legislative ale Uniunii, în special a celor privind posibilele riscuri la adresa sănătății și a mediului. Pentru a asigura o abordare globală a posibilelor riscuri la adresa mediului și la cea a sănătății umane și a celei animale, operatorii instalațiilor de recuperare și autoritățile competente ar trebui să țină seama de cerințele stabilite prin alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special prin Directivele 86/278/CEE (8) și 91/676/CEE (9) ale Consiliului, prin Directivele 91/271/CEE, 98/83/CE și 2000/60/CE, prin Regulamentele (CE) nr. 178/2002 (10), (CE) nr. 852/2004 (11), (CE) nr. 183/2005 (12), (CE) nr. 396/2005 (13) și (CE) nr. 1069/2009 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, prin Directivele 2006/7/CE (15), 2006/118/CE (16), 2008/105/CE (17) și 2011/92/UE (18) ale Parlamentului European și ale Consiliului și prin Regulamentele (CE) nr. 2073/2005 (19), (CE) nr. 1881/2006 (20) și (UE) nr. 142/2011 (21) ale Comisiei.

(28)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar și reglementează producția, prelucrarea, distribuția și introducerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman. Regulamentul menționat se referă la calitatea din punct de vedere sanitar a produselor alimentare, iar unul dintre principiile sale de bază este acela că răspunderea pentru siguranța alimentară revine în principal operatorului din sectorul alimentar. Regulamentul menționat este însoțit, de asemenea, de orientări detaliate. În acest sens, prezintă o deosebită importanță Comunicarea Comisiei privind documentul de orientare privind abordarea la nivelul producției primare a riscurilor microbiologice prezentate de fructele și legumele proaspete prin aplicarea normelor de igienă. Cerințele minime referitoare la apele recuperate, stabilite prin prezentul regulament, nu împiedică operatorii din sectorul alimentar să obțină calitatea apei necesară pentru a se conforma Regulamentului (CE) nr. 852/2004 prin utilizarea, într-o etapă ulterioară, a mai multor opțiuni de epurare a apei, separat sau în combinație cu opțiuni care nu implică epurarea.

(29)

Există un mare potențial de reciclare și de reutilizare a apelor uzate epurate. În vederea promovării și încurajării reutilizării apei, indicarea unor utilizări specifice în prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să permită utilizarea apelor recuperate în alte scopuri, inclusiv în scopuri industriale, de agrement și ecologice, după cum se consideră necesar având în vedere circumstanțele și nevoile naționale, cu condiția să se asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane sau a celei animale.

(30)

Autoritățile competente ar trebui să coopereze cu alte autorități relevante, printr-un schimb de informații, pentru a asigura conformitatea cu cerințele relevante la nivelul Uniunii și la nivel național.

(31)

Pentru a spori încrederea în reutilizarea apei, publicului ar trebui să îi fie furnizate informații. Punerea la dispoziție a unor informații clare, complete și actualizate privind reutilizarea apei ar permite sporirea transparenței și a trasabilității și ar putea prezenta un interes deosebit și pentru alte autorități competente, pentru care este relevantă reutilizarea apei în scopuri specifice. Pentru a încuraja reutilizarea apei și cu scopul de a ajuta părțile interesate să înțeleagă beneficiile reutilizării apei, facilitând astfel acceptarea acesteia, statele membre ar trebui să asigure desfășurarea unor campanii de informare și de conștientizare adaptate la scara reutilizării apei.

(32)

Educarea și formarea utilizatorilor finali sunt elemente deosebit de importante pentru punerea în aplicare și menținerea unor măsuri preventive. În cadrul planului de management al riscului legat de reutilizarea apei, ar trebui avute în vedere măsuri specifice de prevenire a expunerii umane, precum utilizarea de echipamente de protecție personală, spălarea mâinilor și igiena personală.

(33)

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22) urmărește să garanteze dreptul de acces, în statele membre, la informațiile despre mediu, în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (23) (Convenția de la Aarhus). Directiva 2003/4/CE stabilește obligații ample privind furnizarea la cerere a informațiilor despre mediu și diseminarea activă a acestor informații. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) reglementează schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentului regulament privind accesul la informații și mecanismele pentru schimbul de date să completeze directivele respective, fără să constituie un alt regim juridic. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament privind informațiile destinate publicului și informațiile despre monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE.

(34)

Datele furnizate de statele membre sunt esențiale pentru a-i permite Comisiei să monitorizeze și să evalueze prezentul regulament în raport cu obiectivele urmărite.

(35)

Conform punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (25), Comisia ar trebui să evalueze prezentul regulament. Evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată pentru Uniune și să stea la baza studiilor de impact al unor eventuale măsuri ulterioare. Evaluarea ar trebui să țină seama de progresul științific, în special în ceea ce privește impactul potențial al substanțelor care generează noi preocupări.

(36)

Cerințele minime pentru reutilizarea în siguranță a apelor uzate urbane epurate reflectă cunoștințele științifice disponibile și standardele și practicile în materie de reutilizare a apei recunoscute pe plan internațional și garantează că aceste ape pot fi folosite în siguranță pentru irigațiile în agricultură, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale. Din perspectiva rezultatelor evaluării prezentului regulament sau ori de câte ori noile evoluții științifice și progresul tehnic impun acest lucru, Comisia ar trebui să fie în măsură să examineze necesitatea revizuirii cerințelor minime prevăzute în secțiunea 2 din anexa I și, după caz, ar trebui să prezinte o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

(37)

Pentru a adapta elementele fundamentale pentru managementul riscului la progresul tehnic și științific, ar trebui să-i fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru modificarea elementelor fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale, Comisia ar trebui să poată adopta, de asemenea, acte delegate care completează elementele fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în prezentul regulament prin stabilirea unor specificații tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(38)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor norme detaliate în ceea ce privește formatul și modul de prezentare pentru informațiile referitoare la monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament care trebuie transmise de statele membre, precum și în ceea ce privește formatul și modul de prezentare pentru sinteza la nivelul Uniunii, elaborată de Agenția Europeană de Mediu. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (26).

(39)

Obiectivul prezentului regulament îl constituie, printre altele, protecția mediului și a sănătății umane și a celei animale. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în repetate rânduri, ar fi incompatibil cu caracterul obligatoriu pe care articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene îl atribuie directivei, să se excludă, în principiu, posibilitatea ca obligația impusă de o directivă să poată fi invocată de către persoanele vizate. Aceeași considerație este valabilă și în ceea ce privește un regulament care are drept obiectiv să garanteze că apele recuperate sunt sigure pentru irigațiile în agricultură.

(40)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și ar trebui să ia toate măsurile necesare să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(41)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume protecția mediului și a sănătății umane și a celei animale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(42)

Este necesar să se acorde suficient timp atât statelor membre pentru a înființa infrastructura administrativă necesară aplicării prezentului regulament, cât și operatorilor pentru a se pregăti în vederea aplicării noilor norme.

(43)

În vederea dezvoltării și promovării la cea mai extinsă scară a reutilizării apelor uzate epurate în mod corespunzător și pentru a determina o îmbunătățire semnificativă a fiabilității apelor uzate epurate în mod corespunzător și a metodelor viabile de utilizare, Uniunea ar trebui să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniu, prin intermediul programului Orizont Europa.

(44)

Prezentul regulament urmărește să încurajeze utilizarea sustenabilă a apei. Ținând cont de acest obiectiv, Comisia ar trebui să se angajeze să utilizeze programele Uniunii, inclusiv programul LIFE, pentru a sprijini inițiativele locale ce implică reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător,