12. Administrarea riscurilor operaționale și reziliența operațională

Un emitent de tokenuri raportate la active trebuie să aibă un cadru adecvat de administrare a riscului operațional și un cadru de reziliență operațională. Acesta cuprinde politici și procese eficiente pentru:

• a. a identifica, a evalua, a monitoriza, a raporta și a atenua în timp util riscul operațional; și
• b. a identifica și a proteja împotriva amenințărilor și a potențialelor eșecuri, a răspunde și a se adapta, precum și a se recupera și a învăța în urma evenimentelor perturbatoare pentru a minimiza impactul lor asupra îndeplinirii funcțiilor critice sau importante¹³ .

¹³ BCBS Principles for Operational Resilience, March 2021, https://www.bis.org/bcbs/publ/d516.pdf

Organul de conducere al unui emitent de tokenuri raportate la active trebuie, ca parte a cadrului de administrare a riscurilor, să aprobe strategii, politici și procese pentru administrarea riscului operațional și a rezilienței operaționale, inclusiv apetitul pentru risc pentru cadrul de risc operațional și toleranța la risc pentru perturbarea funcțiilor critice sau importante¹⁴ . Strategiile, politicile și procesele respective trebuie revizuite și actualizate periodic, după caz.

¹⁴ Toleranța la perturbare este nivelul perturbării generat de orice tip de risc operațional pe care un emitent este dispus să - l accepte, având în vedere o serie de scenarii severe, dar plauzibile.

Organul de conducere se asigură că aceste politici și procese sunt aplicate în mod eficace, pe deplin integrate în cadrul general de administrare a riscurilor al emitentului de tokenuri raportate la active, inclusiv în ceea ce privește riscul asociat utilizării de entități terțe, și că sunt comunicate personalului relevant în mod eficace.

Un emitent de tokenuri raportate la active trebuie să atribuie în mod clar responsabilitățile pentru sistemul de evaluare și administrare a riscului operațional și a rezilienței operaționale.

Un emitent de tokenuri raportate la active trebuie să - și identifice expunerile la riscul operațional, să urmărească datele relevante privind riscul operațional, inclusiv datele privind pierderile semnificative, și să efectueze o analiză a scenariilor.

Emitentul de tokenuri raportate la active trebuie să - și identifice operațiunile critice, în conformitate cu abordarea sa privind reziliența operațională, și să cartografieze persoanele, procesele, datele, instalațiile, terții, inclusiv entitățile intragrup, precum și interconexiunile și interdependențele dintre ele, care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor critice sau importante într - o situație normală și în caz de perturbare.

Cadrul de administrare a riscului operațional și a rezilienței operaționale trebuie să facă obiectul unor revizuiri periodice efectuate de auditori interni sau externi care dețin cunoștințele necesare pentru a efectua aceste revizuiri. Cadrul de administrare a riscurilor operaționale și cadrul de reziliență operațională trebuie să fie structurate cu resurse umane și tehnice suficiente și adecvate. Sistemul de evaluare a riscurilor operaționale și cadrul de reziliență operațională ale emitentului de tokenuri raportate la active trebuie să fie pe deplin integrate în cadrul de administrare a riscurilor al emitentului.

Trebuie pus în aplicare un sistem de raportare către organul de conducere care să prevadă rapoarte adecvate privind riscul operațional și reziliența operațională din funcțiile relevante din cadrul emitentului de tokenuri raportate la active. Emitentul de tokenuri raportate la active trebuie să dispună de proceduri pentru luarea de măsuri adecvate fără întârziere, după caz.

Emitentul de tokenuri raportate la active trebuie să identifice și să evalueze riscul operațional inerent activităților, proceselor și sistemelor emitentului de tokenuri raportate la active pentru a se asigura că riscurile inerente sunt bine înțelese.

Având în vedere titlul I privind aplicarea principiului proporționalității, emitentul de opere de artă trebuie să identifice, să analizeze și să măsoare o serie de scenarii, inclusiv evenimente cu probabilitate mică și gravitate mare, din care unele ar putea duce la pierderi grave asociate riscului operațional. Contribuțiile la analiza scenariului includ date relevante privind pierderile interne și externe, informații din autoevaluări, avize ale experților, cadrul de control intern, măsurători prospective, analize ale cauzelor profunde și cadrul proceselor, după caz. Procesul de analiză a scenariilor trebuie utilizat pentru a dezvolta o serie de consecințe ale evenimentelor potențiale, inclusiv evaluări de impact în scopul administrării riscurilor, completând alte instrumente bazate pe date istorice sau pe evaluări actuale ale riscurilor.

Având în vedere titlul I, emitenții de tokenuri raportate la active pot folosi abordări de evaluare calitativă a riscurilor, iar emitenții de tokenuri semnificative raportate la active trebuie să aibă

• o abordare mai sofisticată, incluzând, dacă este posibil, utilizarea de date interne și externe privind pierderile, pentru a servi la analiza scenariilor.