DIRECTIVA (UE) 2015/2193 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Prin Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) („programul de acțiune”) se recunoaște că emisiile de poluanți în atmosferă au fost reduse în mod semnificativ în ultimele decenii, dar că, în același timp, nivelurile de poluare atmosferică reprezintă în continuare o problemă în multe părți ale Europei, iar cetățenii Uniunii continuă să fie expuși substanțelor poluante din atmosferă, ceea ce le poate afecta sănătatea și bunăstarea. În conformitate cu programul de acțiune, ecosistemele sunt afectate în continuare de depunerile excesive de azot și de sulf asociate emisiilor generate de transporturi, de practicile agricole nesustenabile și de producerea de energie electrică. În multe regiuni ale Uniunii, nivelurile de poluare a aerului încă depășesc limitele stabilite de Uniune și standardele Uniunii de calitate a aerului continuă să nu îndeplinească obiectivele stabilite de Organizația Mondială a Sănătății.

(2)

În vederea asigurării unui mediu sănătos pentru toți, programul de acțiune îndeamnă la completarea măsurilor locale cu politici adecvate, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Programul solicită, în special, consolidarea eforturilor în scopul armonizării complete cu legislația Uniunii privind calitatea aerului și definirea obiectivelor și a acțiunilor strategice pentru perioada ulterioară anului 2020.

(3)

Evaluările științifice arată că cetățenii Uniunii pierd, în medie, opt luni din viață din cauza poluării atmosferice.

(4)

Emisiile de poluanți provenite din arderea combustibilului în instalații medii de ardere nu sunt, în general, reglementate la nivelul Uniunii, deși acestea contribuie din ce în ce mai mult la poluarea atmosferică, în special din cauza creșterii gradului de utilizare a biomasei drept combustibil, determinată de condițiile climatice și de politica energetică.

(5)

Arderea combustibilului în anumite instalații și dispozitive mici de ardere este reglementată de măsurile de punere în aplicare menționate în Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Sunt necesare urgent măsuri suplimentare în temeiul Directivei 2009/125/CE pentru a acoperi lacunele legislative existente. Arderea combustibilului în instalațiile mari de ardere intră sub incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) din 7 ianuarie 2013, în timp ce Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) se aplică în continuare instalațiilor mari de ardere reglementate de articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE până la 31 decembrie 2015.

(6)

În raportul său adresat Parlamentului European și Consiliului la 17 mai 2013 Comisia a concluzionat referitor la reexaminările efectuate în temeiul articolului 30 alineatul (9) și al articolului 73 din Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale provenite de la unitățile de creștere intensivă a animalelor și de la instalațiile de ardere că pentru arderea combustibililor în instalații medii de ardere s-a demonstrat un potențial clar de reducere a emisiilor în atmosferă, în condiții eficiente din punct de vedere al costurilor.

(7)

Obligațiile internaționale ale Uniunii în ceea ce privește poluarea atmosferică, care au ca scop reducerea acidifierii, a eutrofizării, a nivelului de ozon troposferic și a emisiilor de pulberi în suspensie, sunt aprobate prin Protocolul de la Göteborg la Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, care a fost modificat în 2012 pentru a consolida angajamentele de reducere existente pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili și pentru a introduce noi angajamente de reducere a particulelor fine în suspensie (PM 2,5), care trebuie respectate începând din 2020.

(8)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din 18 decembrie 2013 intitulată „Programul «Aer curat pentru Europa»” solicită măsuri pentru controlul emisiilor de substanțe poluante în atmosferă provenite de la instalațiile medii de ardere, completând astfel cadrul de reglementare a sectorului specific proceselor de ardere. Programul „Aer curat” completează agenda măsurilor de reducere a poluării pentru 2020 care a fost stabilită în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 21 septembrie 2005 intitulată „Strategia tematică privind poluarea atmosferică” și dezvoltă obiectivele de reducere a impactului pentru perioada până în 2030. Pentru realizarea tuturor acestor obiective strategice ar trebui să se stabilească o agendă de reglementare care să includă măsurile de control al emisiilor provenite de la instalațiile medii de ardere.

(9)

Instalațiile medii de ardere ar trebui construite și exploatate astfel încât să promoveze eficiența energetică. Aceste considerații, precum și considerațiile de ordin economic, posibilitățile tehnice și ciclul de viață al instalațiilor medii de ardere ar trebui luate în considerare în mod special atunci când se realizează modernizări ale instalațiilor medii de ardere sau se adoptă decizii privind investiții majore.

(10)

Pentru a garanta faptul că exploatarea unei instalații medii de ardere nu duce la o deteriorare a calității aerului, măsurile luate pentru a limita emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi în atmosferă nu ar trebui să ducă la creșterea emisiilor altor poluanți, precum monoxidul de carbon.

(11)

Instalațiile medii de ardere care respectă deja cerințele minime valabile în Uniune, cum ar fi instalațiile în care se aplică regula de agregare în conformitate cu capitolul III din Directiva 2010/75/UE sau instalațiile de incinerare sau co-incinerare a deșeurilor solide sau lichide și deci aflate sub incidența capitolului IV din directiva respectivă, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(12)

Alte instalații medii de ardere ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, pe baza caracteristicilor tehnice sau a utilizării lor în anumite activități.

(13)

Dat fiind faptul că atât instalațiile medii de ardere care ard combustibili de rafinărie individual sau împreună cu alți combustibili pentru producerea de energie în cadrul rafinăriilor de țiței și gaz, cât și cazanele de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei fac obiectul unor niveluri de emisii asociate cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT) prevăzute în concluziile BAT stabilite deja prin Directiva 2010/75/UE, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice acestor instalații.

(14)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice instalațiilor de ardere, inclusiv în cazul unei combinații formate din două sau mai multe instalații medii de ardere noi, cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW. Instalațiile de ardere individuale cu o putere termică instalată mai mică de 1 MW nu ar trebui să fie luate în considerare pentru calcularea puterii termice instalate totale a unei combinații de instalații de ardere. Pentru a se evita o lacună de reglementare, prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul unei combinații formate din instalații medii de ardere noi în cazul în care puterea termică instalată totală este egală cu sau mai mare de 50 MW, fără a aduce atingere capitolului III din Directiva 2010/75/UE.

(15)

Pentru a asigura controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi în atmosferă, fiecare instalație medie de ardere ar trebui să funcționeze numai dacă i-a fost acordată o autorizație sau a fost înregistrată de autoritatea competentă, pe baza informațiilor transmise de operator.

(16)

În scopul controlării emisiilor în atmosferă provenite de la instalațiile medii de ardere, valorile-limită de emisie și cerințele de monitorizare ar trebui să fie stabilite prin prezenta directivă.

(17)

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II nu ar trebui să se aplice instalațiilor medii de ardere din Insulele Canare, departamentele franceze de peste mări, Azore și Madeira, având în vedere problemele de ordin tehnic și logistic care există din cauza caracterului izolat al amplasamentului acestor instalații. Respectivele state membre ar trebui să stabilească valori-limită de emisie pentru aceste instalații în vederea reducerii emisiilor lor în atmosferă și a riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu.

(18)

Pentru a acorda instalațiilor medii de ardere existente suficient timp de adaptare din punct de vedere tehnic la cerințele prezentei directive, valorile-limită de emisie ar trebui să se aplice instalațiilor respective după scurgerea unei perioade stabilite de la data aplicării prezentei directive.

(19)

Pentru a ține cont de anumite circumstanțe specifice în care aplicarea valorilor-limită de emisie ar conduce la costuri disproporționat de mari față de beneficiile aduse mediului, statele membre ar trebui să fie în măsură să exonereze instalațiile medii de ardere utilizate în cazuri de urgență și exploatate pe perioade limitate de timp de la respectarea valorilor-limită stabilite în prezenta directivă.

(20)

Având în vedere constrângerile legate de infrastructură cu care se confruntă instalațiile medii de ardere care fac parte din sisteme izolate mici (SIS) sau din microsisteme izolate (MIS), și necesitatea de facilita interconectarea lor, ar trebui să se acorde acestor instalații mai mult timp pentru a se adapta valorilor-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(21)

Având în vedere beneficiile globale ale încălzirii centralizate, care contribuie la reducerea utilizării interne a combustibililor ce provoacă un nivel înalt de poluare atmosferică și la îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea emisiilor de CO2, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp instalațiilor medii de ardere existente care furnizează o cantitate substanțială din producția utilă de energie termică unei rețele publice de încălzire centralizată pentru a se adapta la valorile-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(22)

Având în vedere investițiile recente în instalațiile pe bază de biomasă în scopul măririi utilizării energiei regenerabile și care au condus deja la reducerea emisiilor de poluanți, precum și pentru a ține cont de ciclurile de investiții aferente, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp unor astfel de instalații pentru a se adapta la valorile-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(23)

Având în vedere rolul esențial al stațiilor de compresoare de gaz pentru fiabilitatea și siguranța exploatării rețelelor naționale de transport al gazului și constrângerile specifice legate de modernizarea acestora, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp instalațiilor medii de ardere care utilizează aceste stații pentru a se adapta la valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot stabilite în prezenta directivă.

(24)

În conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte. De exemplu, astfel de măsuri ar putea fi necesare în zonele în care nu se respectă valorile-limită de calitate a aerului. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să evalueze dacă este necesară aplicarea unor valori-limită de emisie mai stricte decât cerințele stabilite în prezenta directivă, în cadrul stabilirii planurilor privind calitatea aerului în temeiul Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8). Evaluările realizate ar trebui să ia în considerare rezultatele schimbului de informații cu privire la cea mai bună performanță de reducere a emisiilor care se poate obține cu cele mai bune tehnologii disponibile și emergente. Comisia ar trebui să organizeze schimbul de astfel de informații cu statele membre, industriile interesate, inclusiv operatorii și furnizorii de tehnologie, precum și cu organizațiile neguvernamentale, inclusiv cele care promovează protecția mediului.

(25)

Statele membre ar trebui să garanteze că, în cazul nerespectării prezentei directive, operatorul unei instalații medii de ardere ia măsurile necesare. Statele membre ar trebui să stabilească un sistem prin care să verifice respectarea de către instalațiile medii de ardere a dispozițiilor prezentei directive.

(26)

În vederea asigurării punerii în aplicare și respectării efective a prezentei directive, inspecțiile ar trebui, atunci când este posibil, să fie coordonate cu alte inspecții necesare în temeiul altor dispoziții legislative ale Uniunii, după caz.

(27)

Dispozițiile prezentei directive privind accesul la informațiile legate de punerea sa în aplicare ar trebui aplicate astfel încât să se asigure respectarea deplină a Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(28)

Pentru a limita sarcina care revine întreprinderilor mici și mijlocii care operează instalații medii de ardere, obligațiile administrative impuse operatorilor referitoare la furnizarea de informații, monitorizare și raportare ar trebui să fie proporționale, să evite suprapunerile și să permită, în același timp, autorității competente verificarea efectivă a respectării directivei.

(29)

Pentru a asigura consistența și coerența informațiilor furnizate de statele membre referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive și pentru a promova schimbul de informații între statele membre și Comisie, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, ar trebui să elaboreze un instrument electronic de raportare, care să fie la dispoziția statelor membre și pentru uz intern, în vederea întocmirii raportărilor naționale și a gestionării datelor.

(30)

Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a modifica valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II pentru instalațiile medii de ardere noi, pe baza tehnologiilor de ultimă generație. În acest context, Comisia ar trebui să examineze, de asemenea, necesitatea unor valori-limită specifice de emisie pentru alți poluanți, cum ar fi monoxidul de carbon și eventuale standarde minime de eficiență energetică.

(31)

În vederea adaptării la progresul tehnico-științific, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea dispozițiilor privind evaluarea respectării valorilor-limită de emisie prevăzute în anexa III partea 2 punctul 2. Este deosebit de important ca, în timpul activităților pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(32)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și pentru a simplifica și raționaliza obligațiile de raportare ale statele membre, ar trebui conferite Comisiei competențe de punere în aplicare în ceea ce privește specificațiile privind formatele tehnice pentru raportare. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(33)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea calității mediului și a sănătății umane, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(34)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”). În special, prezenta directivă urmărește să asigure aplicarea articolului 37 din Cartă, referitor la protecția mediului.

(35)

În conformitate cu declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,