Articolul 17 Obligațiile cumpărătorilor de credite

(1)   Statele membre se asigură că:

Statele membre gazdă pot extinde cerința prevăzută la primul paragraf la alte contracte de credit.

(2)   Statele membre se asigură că cumpărătorii de credite nu sunt ținuți să respecte nicio cerință administrativă suplimentară legată de achiziționarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine în afară de cerințele prevăzute de dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive sau de dispozițiile aplicabile din dreptul consumatorilor, dreptul contractelor, dreptul civil sau dreptul penal. Statele membre se asigură că cumpărătorului de credite i se aplică în continuare dreptul relevant al Uniunii și dreptul intern privind, în special, executarea contractelor, protecția consumatorilor, drepturile debitorilor, acordarea creditelor, normele privind secretul bancar și dreptul penal după cesiunea către cumpărătorul de credite a drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau a contractului de credit în sine. Nivelul de protecție conferit consumatorilor și altor debitori în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern, precum și în temeiul normelor aplicabile insolvenței, nu este afectat de cesiunea drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau de cesiunea contractului în sine către cumpărătorul de credite, fără a aduce atingere normelor naționale și internaționale privind cambiile și biletele la ordin.

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere competențelor naționale legate de registrele de credite, inclusiv competenței de a le solicita informații cumpărătorilor de credite despre drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau despre contractul de credit în sine și despre performanța acestuia.

(4)   Statele membre le pot permite cumpărătorilor de credite să angajeze persoane fizice pentru a administra creditele pe care le-au cumpărat. Respectivele persoane fizice fac obiectul unui regim național de reglementare și de supraveghere și nu beneficiază de libertatea prevăzută de prezenta directivă de a presta activități de administrare a creditelor într-un alt stat membru.

(5)   Statele membre se asigură că administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată menționată la articolul 2 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (iii) îndeplinește, în numele cumpărătorului de credite, obligațiile impuse cumpărătorului de credite în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol și al articolelor 18 și 20. Dacă nu se desemnează niciun administrator de credite sau nicio entitate menționată la articolul 2 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (iii), cumpărătorul de credite sau reprezentantul său se supune în continuare acestor obligații.

Statele membre pot prevedea obligația ca administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată menționată la articolul 2 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (iii) să îndeplinească, în numele cumpărătorului de credite, obligațiile prevăzute de dreptul intern în sarcina cumpărătorului de credite, inclusiv cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.