(1) Autoritatea de rezoluție poate să pună capăt unora dintre contractele următoare ale CPC aflate în rezoluție sau tuturor acestor contracte:
|
(a)
|
contractele cu membrul compensator aflat în stare de neîndeplinire a obligațiilor de plată;
|
|
(b)
|
contractele aferente serviciului de compensare afectat sau clasei de active afectate;
|
|
(c)
|
celelalte contracte ale CPC aflate în rezoluție.
|
Autoritatea de rezoluție pune capăt contractelor menționate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat numai dacă transferul activelor și pozițiilor care rezultă din aceste contracte nu a avut loc, în înțelesul articolului 48 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Atunci când utilizează competența prevăzută la primul paragraf, autoritatea de rezoluție pune capăt contractelor menționate la fiecare dintre literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf într-un mod similar, fără a face discriminări între contrapărțile la contractele respective, cu excepția obligațiilor contractuale care nu pot fi aplicate într-un interval de timp rezonabil.