Articolul 6 Identificarea entităților critice

(1)   Până la 17 iulie 2026, fiecare stat membru identifică entitățile critice pentru sectoarele și subsectoarele prevăzute în anexă.

(2)   Atunci când identifică entitățile critice în temeiul alineatului (1), un stat membru ia în considerare rezultatele propriei evaluări a riscurilor efectuată de statul membru și strategia sa și aplică cumulativ următoarele criterii:

(3)   Fiecare stat membru stabilește o listă a entităților critice identificate în temeiul alineatului (2) și se asigură că respectivele entități critice sunt notificate cu privire la identificarea lor ca entități critice în termen de o lună de la identificarea respectivă. Statele membre informează entitățile critice respective cu privire la obligațiile care le revin în temeiul capitolelor III și IV și cu privire la data de la care obligațiile respective le revin, fără a aduce atingere articolului 8. Statele membre informează entitățile critice din sectoarele prevăzute la punctele 3, 4 și 8 din tabelul din anexă cu privire la faptul că nu le revin obligații în temeiul capitolelor III și IV, cu excepția cazului în care norme naționale prevăd altfel.

Capitolul III se aplică entităților critice vizate după 10 luni de la data notificării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

(4)   Statele membre se asigură că autoritățile lor competente în temeiul prezentei directive notifică autorităților competente în temeiul Directivei (UE) 2022/2555 identitatea entităților critice pe care le-au identificat în temeiul prezentului articol, în termen de o lună de la identificarea respectivă. Notificarea respectivă specifică, dacă este cazul, că entitățile critice vizate sunt entități din sectoarele prevăzute la punctele 3, 4 și 8 din tabelul din anexa la prezenta directivă și că acestora nu le revin obligații în temeiul capitolelor III și IV din prezenta directivă.

(5)   Atunci când este necesar și, în orice caz, cel puțin o dată la fiecare patru ani, statele membre revizuiesc și, după caz, actualizează lista entităților critice identificate menționate la alineatul (3). În cazul în care actualizările respective conduc la identificarea unor entități critice suplimentare, acelor entități critice suplimentare li se aplică alineatele (3) și (4). În plus, statele membre se asigură că entitățile care nu mai sunt identificate ca entități critice în urma unei astfel de actualizări sunt notificate în timp util cu privire la aceasta și cu privire la faptul că, de la primirea notificării respective, nu le mai revin obligațiile prevăzute în capitolul III.

(6)   Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează recomandări și orientări fără caracter obligatoriu pentru a sprijini statele membre în identificarea entităților critice.