Articolul 15 Competența de abordare sau de eliminare a obstacolelor din calea posibilității de rezoluție

(1)   Statele membre se asigură că, în cazul în care au fost identificate, în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 13 sau 14, obstacole semnificative aflate în calea posibilității de rezoluție a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, autoritatea de rezoluție notifică acest lucru în scris întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective și autorității de supraveghere în cauză.

(2)   Cerința, stabilită la articolul 9 alineatul (1), ca autoritățile de rezoluție să elaboreze planuri de rezoluție și cerința, stabilită la articolul 11 alineatul (4), ca autoritățile de rezoluție relevante să ajungă, în conformitate cu articolul 17, la o decizie comună privind planurile de rezoluție a grupurilor se suspendă, ca urmare a notificării menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, până când măsurile de eliminare a obstacolelor semnificative din calea posibilității de rezoluție sunt acceptate de autoritatea de rezoluție în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol sau până când ele fac obiectul unei decizii în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

(3)   În termen de patru luni de la data primirii notificării menționate la alineatul (1), întreprinderea de asigurare sau de reasigurare propune autorității de rezoluție măsuri posibile de abordare sau de eliminare a obstacolelor semnificative identificate în notificare.

Calendarul pentru punerea în aplicare a măsurilor respective propuse de întreprindere ia în considerare cauzele obstacolelor semnificative.

Autoritatea de rezoluție evaluează, după ce a consultat autoritatea de supraveghere, dacă măsurile respective abordează sau elimină în mod eficace obstacolele semnificative.

(4)   În cazul în care constată că măsurile propuse de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în conformitate cu alineatul (3) nu reduc sau nu elimină în mod eficace obstacolul în cauză, autoritățile de rezoluție, acționând fie direct, fie indirect, prin intermediul autorității de supraveghere, impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare să ia oricare dintre măsurile alternative menționate la alineatul (5) și notifică în scris măsurile respective întreprinderii, care are la dispoziție o lună de la primirea notificării pentru a propune un plan de respectare a cerințelor respective.

Când identifică măsuri alternative, autoritățile de rezoluție demonstrează de ce măsurile propuse de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu ar putea elimina obstacolele din calea posibilității de rezoluție și în ce mod măsurile alternative propuse sunt proporționale pentru eliminarea obstacolelor respective. Autoritățile de rezoluție țin seama de efectul măsurilor asupra activității întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, asupra stabilității acesteia și asupra capacității sale de a contribui la economie.

(5)   În sensul alineatului (4), autoritățile de rezoluție au competența de a lua cel puțin oricare dintre următoarele măsuri alternative:

(6)   Înainte de a identifica oricare dintre măsurile alternative menționate la alineatul (5), autoritatea de rezoluție ia în considerare în mod corespunzător, după ce a consultat autoritatea de supraveghere, efectul potențial al unei astfel de măsuri asupra solidității și a stabilității activității curente a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză și asupra pieței interne.

(7)   O notificare sau o decizie luată în temeiul alineatului (1) sau (4):

În plus, o decizie luată în temeiul alineatului (4) indică în ce mod decizia în cauză respectă cerința de aplicare proporțională stabilită la alineatul (4) al doilea paragraf.

(8)   Până la 29 iulie 2027, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la măsurile prevăzute la alineatul (5) de la prezentul articol și la circumstanțele în care poate fi aplicată fiecare măsură.