Articolul 5 Atribuții și instrumente macroprudențiale

(1)   Ori de câte ori este cazul sau este considerat necesar și fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate ale statelor membre participante aplică cerințe ca instituțiile de credit să dețină amortizoare de capital, la nivelul corespunzător în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în plus față de cerințele de fonduri proprii menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, inclusiv rate ale amortizoarelor anticiclice de capital, precum și orice altă măsură care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE, în cazurile specific menționate în dreptul relevant al Uniunii. Cu zece zile lucrătoare înaintea luării unei astfel de decizii, autoritatea în cauză notifică intenția sa în mod corespunzător către BCE. În cazul în care BCE are obiecții, aceasta își va prezenta în scris motivele în termen de cinci zile lucrătoare. Autoritatea în cauză ține seama în mod corespunzător de motivația BCE înainte de a proceda la luarea deciziei, după caz.

(2)   BCE poate, în cazul în care consideră necesar, în locul autorităților naționale competente sau al autorităților naționale desemnate ale statului membru participant, să impună cerințe mai mari decât cele aplicate de către autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate ale statelor membre participante în legătură cu amortizoarele de capital care trebuie să fie deținute de instituțiile de credit, la nivelul corespunzător în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în plus față de cerințele de fonduri proprii menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, inclusiv în legătură cu ratele amortizoarelor anticiclice de capital, sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (4) și (5) din prezentul articol și poate aplica măsuri mai stricte care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale la nivelul instituțiilor de credit, conform procedurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE, în cazurile prevăzute în mod expres în dreptul relevant al Uniunii.

(3)   Orice autoritate națională competentă sau autoritate națională desemnată poate propune BCE să acționeze în temeiul alineatului (2) pentru a aborda situația specifică a sistemului financiar și a economiei din statul membru al acesteia.

(4)   În cazul în care BCE intenționează să acționeze în temeiul alineatului (2), aceasta cooperează îndeaproape cu autoritățile naționale desemnate din statele membre în cauză. În special, BCE își notifică intenția autorităților naționale competente sau autorităților naționale desemnate în cauză cu zece zile lucrătoare înaintea de luarea unei astfel de decizii. În cazul în care oricare din autoritățile în cauză are obiecții, aceasta își va prezenta în scris motivele în termen de cinci zile lucrătoare. BCE ține seama în mod corespunzător de motivația respectivă înainte de a proceda la luarea deciziei, după caz.

(5)   În îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatul (2), BCE ține seama de situația specifică a sistemului financiar, de situația economică și de ciclul economic dintr-un stat membru sau din părți ale acestuia.