|
+Articolul 2 Definiții |
Articolul 2 DefinițiiArticolul 2 Definiții În sensul prezentei directive:
(a)
se aplică definițiile termenilor „deșeuri”, „deșeuri periculoase”, „deșeuri nepericuloase”, „deșeuri municipale”, „producător de deșeuri”, „deținător de deșeuri”, „gestionarea deșeurilor”, „colectare separată”, „valorificare”, „pregătire pentru reutilizare”, „reciclare” și „eliminare”, prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE; ▼M4 —————
(e)
deșeuri inerte înseamnă deșeurile care nu sunt supuse unor transformări fizice, chimice sau biologice semnificative. Deșeurile inerte nu se dizolvă, nu ard și nu reacționează chimic în nici un alt mod, nu sunt biodegradabile și nu au efecte negative asupra altor materiale cu care vin în contact astfel încât să polueze mediul sau să dăuneze sănătății umane. Conținutul total în levigat și agenți poluanți al deșeurilor și ecotoxicitatea levigatului trebuie să aibă valori nesemnificative și, în mod special, să nu pună în pericol calitatea apei de suprafață și/sau a apelor subterane;
(f)
depozitare subterană înseamnă un amplasament permanent pentru depozitarea deșeurilor,situat într-o cavitate geologică adâncă, de exemplu, o mină de sare sau de potasiu;
(g)
depozit de deșeuri înseamnă un amplasament de evacuare a deșeurilor pentru depozitarea deșeurilor pe sau în pământ (adică în subsol), care include:
—
spații interne pentru evacuarea deșeurilor (un producător de deșeuri își construiește propriul depozit pentru evacuarea deșeurilor la locul de producție) și
—
amplasamente permanente (adică pentru o perioadă mai lungă de un an) care sunt utilizate pentru depozitarea temporară a deșeurilor,
dar care nu includ:
—
locuri în care deșeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte și
—
depozitarea deșeurilor înainte de recuperarea pentru tratare pentru o perioadă de maximum trei ani în general, sau
—
depozitarea deșeurilor înainte de evacuare pentru o perioadă de maximum un an;
(h)
tratare înseamnă procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deșeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a crește gradul de recuperare;
(i)
levigat înseamnă orice lichid care se scurge din deșeurile depozitate și care provine din sau este conținut într-un depozit de deșeuri;
(j)
gaz generat de depozitul de deșeuri înseamnă toate gazele generate de deșeurile din depozitul de deșeuri;
(k)
eluat înseamnă soluția obținută într-un test de levigare în laborator;
(l)
operator înseamnă persoanele fizice sau juridice care sunt răspunzătoare pentru un depozit de deșeuri în conformitate cu legislația internă a statului membru în care este amplasat respectivul depozit de deșeuri; aceste persoane pot varia de la etapa de pregătire până la perioada posttratare;
(m)
deșeuri biodegradabile înseamnă orice deșeuri care pot suferi o descompunere aerobă sau anaerobă, cum ar fi produsele alimentare, deșeurile de grădină, hârtia sau cartonul; ▼M4 —————
(o)
solicitant înseamnă orice persoană care solicită o autorizație pentru un depozit de deșeuri în temeiul prezentei directive;
(p)
autorități competente înseamnă autoritățile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă;
(q)
deșeuri lichide înseamnă orice deșeuri sub formă lichidă, inclusiv apele reziduale, dar care nu includ și nămolurile;
(r)
așezare izolată înseamnă o așezare:
—
cu maximum 500 de locuitori per localitate sau așezare și cu maximum cinci locuitori pe km2și
—
în care distanța până la cea mai apropiată aglomerație urbană cu minimum 250 de locuitori pe km2 este de minimum 50 km sau pentru care accesul rutier la cea mai apropiată aglomerare este dificil datorită unor condiții meteorologice dure în cea mai mare parte a anului.
În regiunile ultraperiferice în sensul articolului 349 din tratat, statele membre pot decide să aplice următoarea definiție: „așezare izolată” înseamnă o așezare:
—
cu maximum 2 000 de locuitori per așezare și cu maximum cinci locuitori pe kilometru pătrat, sau cu peste 2 000 , dar mai puțin de 5 000 de locuitori per așezare, cu maximum cinci locuitori pe kilometru pătrat și cu o producție de deșeuri care nu depășește 3 000 de tone pe an; și
—
în cazul căreia distanța până la cea mai apropiată aglomerație urbană cu minimum 250 de locuitori pe kilometru pătrat nu este mai mică de 100 km și nu există un acces rutier la aceasta.
1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|