CAPITOLUL 4 OBLIGAȚIILE AFERENTE OPERĂRII, ÎNCHIDERII ȘI POSTÎNCHIDERII

Articolul 12

Criteriile și procedura de acceptare a fluxului de CO2

(1)  Un flux de CO2 conține preponderent dioxid de carbon. În acest sens, nu se pot adăuga deșeuri și alte materii în scopul eliminării lor. Cu toate acestea, un flux de CO2 poate conține substanțe asociate incidental provenite de la sursă sau din procesul de captare sau injectare și urme de substanțe adăugate pentru a asista monitorizarea și verificarea migrației de CO2. Concentrațiile tuturor substanțelor incidentale și adăugate trebuie să fie inferioare nivelurilor care:

(2)  Dacă este cazul, Comisia adoptă ghiduri pentru a contribui la identificarea condițiilor aplicabile, de la caz la caz, pentru respectarea criteriilor stabilite la alineatul (1).

(3)  Statele membre se asigură că operatorul:

Articolul 13

Monitorizarea

(1)  Statele membre se asigură că operatorul monitorizează instalațiile de injectare, complexul de stocare (inclusiv, acolo unde este posibil, pana de CO2) și, după caz, mediul înconjurător, pentru:

(2)  Monitorizarea se bazează pe un plan de monitorizare conceput de către operator în conformitate cu cerințele enunțate în anexa II, care include detalii privind monitorizarea în conformitate cu ghidurile întocmite în temeiul articolului 14 și al articolului 23 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, înaintat autorității competente și aprobat de aceasta, în conformitate cu articolul 7 punctul 6 și cu articolul 9 punctul 5 din prezenta directivă. Planul se actualizează în conformitate cu cerințele stabilite la anexa II și în orice caz o dată la cinci ani pentru a lua în considerare modificările din domeniul evaluării riscurilor de scurgere, modificările din domeniul riscurilor asupra mediului și a sănătății umane evaluate, noile cunoștințe științifice și îmbunătățiri în cea mai bună tehnologie disponibilă. Planurile actualizate sunt înaintate din nou spre aprobare autorității competente.

Articolul 14

Raportarea de către operator

Cu o frecvență care urmează a fi stabilită de autoritatea competentă și în orice caz cel puțin o dată pe an, operatorul înaintează autorității competente:

Articolul 15

Inspecții

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente organizează un sistem de inspecții de rutină și neprogramate la toate complexele de stocare cuprinse în domeniul de aplicare al prezentei directive pentru verificarea și promovarea respectării cerințelor directivei și pentru monitorizarea efectelor asupra mediului și asupra sănătății umane.

(2)  Inspecțiile ar trebui să includă activități precum vizite la instalațiile de suprafață, inclusiv la instalațiile de injectare, evaluarea operațiilor de injectare și monitorizare derulate de către operator și verificarea tuturor registrelor relevante menținute de către operator.

(3)  Inspecțiile de rutină se desfășoară cel puțin o dată pe an până la trei ani de la închidere și o dată la cinci ani până la transferul răspunderii către autoritatea competentă. Cu ocazia inspecțiilor se examinează instalațiile de injectare și monitorizare relevante, precum și întreaga gamă de efecte relevante asupra mediului și asupra sănătății umane de la complexul de stocare.

(4)  Inspecțiile neprogramate se desfășoară:

(5)  În urma fiecărei inspecții, autoritatea competentă pregătește un raport privind rezultatele inspecției. Raportul evaluează respectarea cerințelor prezentei directive și indică în ce măsură este necesar să se întreprindă sau nu acțiuni suplimentare. Raportul este comunicat operatorului în cauză și este pus la dispoziția publicului în conformitate cu legislația comunitară relevantă în termen de două luni de la inspecție.

Articolul 16

Măsuri în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative

(1)  Statele membre se asigură că, în eventualitatea unor scurgeri sau a unor nereguli semnificative, operatorul notifică imediat autoritatea competentă și ia măsurile corective necesare, inclusiv măsuri privind protecția sănătății umane. În cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative care implică riscul unei scurgeri, operatorul notifică, de asemenea, autoritatea competentă în temeiul Directivei 2003/87/CE.

(2)  Măsurile corective menționate la alineatul (1) se întreprind, ca un minim, pe baza unui plan de măsuri corective înaintat autorității competente și aprobat de către aceasta în conformitate cu articolul 7 punctul 7 și cu articolul 9 punctul 6.

(3)  Autoritatea competentă poate impune în orice moment operatorului să întreprindă măsurile corective necesare, precum și măsuri privind protecția sănătății umane. Acestea pot fi măsuri suplimentare sau diferite de cele prevăzute în planul de măsuri corective. Autoritatea competentă poate, de asemenea, să întreprindă măsuri corective ea însăși.

(4)  În cazul în care operatorul nu ia măsurile corective necesare, acestea sunt întreprinse de către autoritatea competentă însăși.

(5)  Autoritatea competentă recuperează de la operator costurile determinate de măsurile prevăzute la alineatele (3) și (4), inclusiv prin utilizarea garanției financiare în conformitate cu articolul 19.

Articolul 17

Obligațiile aferente închiderii și postînchiderii

(1)  Un sit de stocare se închide:

(2)  După închiderea unui sit de stocare în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (b), operatorul rămâne responsabil pentru monitorizare, raportare și măsuri corective, în conformitate cu cerințele din prezenta directivă, precum și pentru toate obligațiile privind restituirea cotelor în caz de scurgeri de emisii de dioxid de carbon care îi revin în temeiul Directivei 2003/87/CE și pentru măsuri preventive și de remediere în temeiul articolelor 5-8 din Directiva 2004/35/CE până când responsabilitatea pentru situl de stocare este transferată autorității competente în conformitate cu articolul 18 alineatele (1)-(5) din prezenta directivă. Operatorul răspunde și de sigilarea sitului de stocare și de dezafectarea instalațiilor de injectare.

(3)  Obligațiile menționate la alineatul (2) se îndeplinesc pe baza unui plan pentru etapa de postînchidere conceput de către operator pe baza celor mai bune practici și în conformitate cu cerințele enunțate în anexa II. În conformitate cu articolul 7 punctul 8 și articolul 9 punctul 7, se prezintă autorității competente, spre aprobare, un plan provizoriu pentru etapa de postînchidere. Înainte de închiderea unui sit de stocare în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) din prezentul articol, planul provizoriu pentru etapa de postînchidere:

(4)  După închiderea unui sit de stocare în conformitate cu alineatul (1) litera (c), autoritatea competentă este responsabilă pentru monitorizare și măsuri corective, în conformitate cu cerințele din prezenta directivă, precum și pentru toate obligațiile privind restituirea cotelor în caz de scurgeri ale emisiilor de dioxid de carbon în temeiul Directivei 2003/87/CE și acțiuni preventive și de remediere conform articolului 5 alineatul (1) și articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2004/35/CE. Cerințele aferente etapei de postînchidere în conformitate cu prezenta directivă se îndeplinesc de către autoritatea competentă pe baza planului provizoriu pentru etapa de postînchidere prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol, plan care este actualizat după cum este necesar.

(5)  Autoritatea competentă recuperează de la operator costurile determinate de măsurile prevăzute la alineatul (4), inclusiv prin utilizarea garanției financiare în conformitate cu articolul 19.

Articolul 18

Transferul de responsabilitate

(1)  Atunci când un sit de stocare a fost închis în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (a) sau (b), toate obligațiile juridice privind monitorizarea și măsurile corective în conformitate cu cerințele prevăzute în prezenta directivă, restituirea cotelor în caz de scurgeri în temeiul Directivei 2003/87/CE și acțiunile preventive și de remediere conform articolului 5 alineatul (1) și articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2004/35/CE sunt transferate autorității competente la inițiativa acesteia sau la cererea operatorului, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

(2)  Operatorul pregătește un raport care să dovedească îndeplinirea condiției prevăzute la alineatul (1) litera (a) și înaintează acest raport autorității competente pentru ca aceasta să aprobe transferul de responsabilitate. Acest raport demonstrează cel puțin următoarele elemente:

Comisia poate adopta ghiduri cu privire la evaluarea elementelor menționate la literele (a), (b) și (c) din primul paragraf, subliniind implicațiile în privința criteriilor tehnice relevante pentru determinarea perioadelor minime prevăzute la alineatul (1) litera (b).

(3)  Atunci când autoritatea competentă se asigură de îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), aceasta elaborează un proiect de decizie de aprobare a transferului de responsabilitate. Proiectul de decizie specifică metoda de determinare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (d), precum și a îndeplinirii oricărei cerințe actualizate privind sigilarea sitului de stocare și dezafectarea instalațiilor de injectare.

Dacă autoritatea competentă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), îl informează pe operator cu privire la motivele sale.

(4)  Statele membre pun la dispoziția Comisiei rapoartele prevăzute la alineatul (2) în termen de o lună de la primire. De asemenea, acestea pun la dispoziția Comisiei alte materiale care trebuie luate în considerare de autoritatea competentă la pregătirea proiectului de decizie privind aprobarea transferul responsabilității. Acestea informează Comisia cu privire la toate proiectele de decizii de aprobare elaborate de către autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (3), inclusiv cu privire la orice alte materiale luate în considerare pentru a formula concluzia sa. În termen de patru luni de la primirea proiectului de decizie de aprobare, Comisia poate emite un aviz fără caracter obligatoriu cu privire la aceasta. În situația în care Comisia hotărăște să nu emită un aviz, aceasta informează statul membru în termen de o lună de la depunerea proiectului de decizie de aprobare și își precizează motivele.

(5)  Atunci când autoritatea competentă se asigură de îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(d), aceasta adoptă decizia finală și notifică respectiva decizie operatorului. Autoritatea competentă informează, de asemenea, Comisia în legătură cu decizia finală, prezentând, în situația în care aceasta deviază de la avizul Comisiei, motivele pentru aceasta.

(6)  După transferul de responsabilitate, inspecțiile de rutină prevăzute la articolul 15 alineatul (3) încetează, iar monitorizarea poate fi redusă până la un nivel care permite detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative. În cazul detectării oricăror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensifică după cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei și eficacitatea unor măsuri corective.

(7)  În cazurile în care culpa revine operatorului, inclusiv în cazurile legate de date deficitare, de disimularea informațiilor relevante, de neglijență, inducere în eroare intenționată sau lipsă de diligență, autoritatea competentă recuperează de la operatorul anterior costurile intervenite în urma transferului de responsabilitate. Fără a aduce atingere articolului 20, nu se vor recupera costurile după transferul de responsabilitate.

(8)  Când un sit de stocare a fost închis în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (c), se consideră că transferul de responsabilitate are loc în cazul în care și atunci când toate probele disponibile indică faptul că CO2 stocat va fi reținut complet și permanent, și ulterior sigilării sitului și dezafectării instalațiilor de injectare.

Articolul 19

Garanția financiară

(1)  Statele membre se asigură că operatorul potențial prezintă, în cadrul cererii de autorizație de stocare, dovada faptului că acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garanții financiare sau a oricăror alte măsuri echivalente, în conformitate cu modalitățile care urmează să fie definite de statele membre. Această prevedere garantează îndeplinirea tuturor obligațiilor care revin în temeiul autorizației emise în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv cerințele privind închiderea și etapa postînchidere, precum și orice obligații care decurg din includerea siturilor de stocare în temeiul Directivei 2003/87/CE. Garanția financiară trebuie să fie valabilă și efectivă înainte de începerea operației de injecție.

(2)  Garanția financiară se modifică în mod regulat pentru a lua în considerare modificările privind riscul de scurgeri evaluat și costurile estimate ale obligațiilor care revin în temeiul autorizației emise în baza prezentei directive, precum și obligațiile care revin din includerea sitului de stocare în temeiul Directivei 2003/87/CE.

(3)  Garanția financiară sau orice altă măsură echivalentă menționată la alineatul (1) rămâne valabilă și efectivă:

Articolul 20

Mecanismul financiar

(1)  Statele membre se asigură că, pe baza măsurilor cu privire la care urmează să decidă statele membre, operatorul pune la dispoziția autorității competente o contribuție financiară înainte ca transferul de responsabilitate în conformitate cu articolul 18 să fi avut loc. Contribuția operatorului ține seama de criteriile prevăzute în anexa I și de elementele privind istoricul stocării de CO2 relevante pentru a determina obligațiile aferente etapei de posttransfer, și acoperă cel puțin costul anticipat al monitorizării pentru o perioadă de 30 de ani. Respectiva contribuție financiară poate fi folosită pentru a acoperi costurile suportate de autoritatea competentă după transferul răspunderii în scopul de a se asigura că CO2 este stocat în mod complet și permanent în siturile geologice de stocare după transferul de responsabilitate.

(2)  Comisia poate adopta ghiduri privind estimarea costurilor prevăzute la alineatul (1), care urmează să fie elaborate în consultare cu statele membre pentru a asigura operatorilor transparența și predictibilitatea.