Articolul 2 Definiții

„produs cu impact energetic” („produs”) înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării sale și care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune și include piese destinate încorporării în produse cu impact energetic reglementate de prezenta directivă care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali și a căror performanță de mediu poate fi evaluată separat;

„componente și subansambluri” înseamnă piese destinate încorporării în produse și care nu sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a căror performanță de mediu nu poate fi evaluată separat;

„măsuri de punere în aplicare” înseamnă dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a unui produs pentru prima dată pe piața comunitară în vederea distribuirii sau folosirii acestuia în cadrul Comunității fie contra cost, fie gratuit și indiferent de tehnica de vânzare;

„punere în funcțiune” înseamnă folosirea pentru prima dată a unui produs pentru scopul prevăzut de către un utilizator final din Comunitate;

„producător” înseamnă persoana fizică sau juridică care produce produse reglementate de prezenta directivă și este răspunzătoare de conformitatea acestora cu prezenta directivă în vederea introducerii lor pe piață și/sau punerii în funcțiune în numele producătorului sau al mărcii sale comerciale ori în uzul propriu al producătorului. În absența unui producător în sensul definiției de la prima teză sau al unui importator în sensul definiției de la punctul 8, este considerată producător orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață și/sau pune în funcțiune produse reglementate de prezenta directivă;

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate sau o parte din obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă;

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care, în cadrul activității sale profesionale, introduce pe piața comunitară un produs dintr-o țară terță;

„materiale” înseamnă toate materialele folosite pe durata ciclului de viață al unui produs;

„proiectarea produsului” înseamnă setul de procese care transformă cerințele legale, tehnice, de securitate, funcționale, de piață sau de alt tip pentru un produs în specificații tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;

„caracteristică de mediu” înseamnă un element sau o funcțiune a unui produs care poate interacționa cu mediul pe durata ciclului de viață al acestuia;

„impact asupra mediului” înseamnă orice modificare adusă mediului provenită, în întregime sau parțial, de la un produs pe durata ciclului de viață al acestuia;

„ciclu de viață” înseamnă stadiile consecutive și interdependente ale unui produs de la folosirea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;

„refolosire” înseamnă orice operație prin care un produs sau componentele sale, ajungând la sfârșitul primei utilizări, sunt folosite pentru același scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea continuată a unui produs care este returnat la un punct de colectare, un distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător, precum și refolosirea unui produs în urma recondiționării;

„reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producție a deșeurilor în scopul inițial sau în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;

„recuperarea energiei” înseamnă folosirea deșeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuperarea căldurii;

„recuperare” înseamnă oricare dintre operațiile aplicabile prevăzute în anexa II B din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile ( 21 );

„deșeu” înseamnă orice substanță sau obiect din categoriile stabilite în anexa I la Directiva 2006/12/CE pe care deținătorul îl elimină sau intenționează ori este obligat să îl elimine;

„deșeu periculos” înseamnă orice deșeu care este reglementat de articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase ( 22 );

„profil ecologic” înseamnă o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare relevantă în cazul unui produs, a intrărilor și ieșirilor (precum materiale, emisii și deșeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viață care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului și sunt exprimate în cantități fizice care pot fi măsurate;

„performanță de mediu” a unui produs înseamnă rezultatele gestionării de către producător a caracteristicilor de mediu ale produsului, reflectate în documentația sa tehnică;

„ameliorarea performanței de mediu” înseamnă procesul de consolidare a performanței de mediu a unui produs de-a lungul generațiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în același timp;

„proiectare ecologică” înseamnă integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu pe durata întregului ciclu de viață;

„cerință în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință legată de un produs sau de proiectare a unui produs, destinată să îi îmbunătățească performanța de mediu sau orice cerință de furnizare a unor informații cu privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;

„cerință generală în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință în materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs fără a fixa valori limită pentru anumite caracteristici de mediu;

„cerință specifică în materie de proiectare ecologică” înseamnă o cerință în materie de proiectare ecologică cuantificată și măsurabilă, legată de o anume caracteristică de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării calculat pentru o unitate dată de randament util;

„standard armonizat” înseamnă o specificație tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei, în conformitate cu procedura stabilită de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice ( 23 ) în scopul elaborării unei cerințe europene, conformitatea cu acesta nefiind imperativă.