ANEXA VII CALCULUL COSTULUI NET, DACĂ EXISTĂ, AL OBLIGAȚIILOR DE SERVICIU UNIVERSAL ȘI STABILIREA UNUI MECANISM DE COMPENSARE SAU DE REPARTIZARE A COSTURILOR ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLELE 89 ȘI 90

ANEXA VII

CALCULUL COSTULUI NET, DACĂ EXISTĂ, AL OBLIGAȚIILOR DE SERVICIU UNIVERSAL ȘI STABILIREA UNUI MECANISM DE COMPENSARE SAU DE REPARTIZARE A COSTURILOR ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLELE 89 ȘI 90

Partea A

Calculul costului net

Obligațiile de serviciu universal reprezintă acele obligații pe care un stat membru le-a impus unei întreprinderi pentru furnizarea serviciului universal, astfel cum este prevăzut la articolele 84-87.

Autoritățile naționale de reglementare iau în considerare toate mijloacele prin care să se ofere stimulente adecvate pentru ca operatorii (desemnați sau nu) să îndeplinească obligații de serviciu universal într-un mod rentabil. Costul net al obligațiilor de serviciu universal se calculează ca diferența dintre costul net suportat de o întreprindere atunci când aceasta îndeplinește obligații de serviciu universal și atunci când nu îndeplinește obligații de serviciu universal. Trebuie să se acorde atenția cuvenită evaluării corecte a costurilor pe care o întreprindere le-ar fi putut evita dacă nu ar fi avut obligațiile de serviciu universal. Calculul costului net evaluează beneficiile, inclusiv cele intangibile, ale furnizorului unui serviciu universal.

Calculul se bazează pe costurile care pot fi atribuite:

Calculul costului net al anumitor aspecte ale obligațiilor de serviciu universal se efectuează separat, pentru a evita dubla contabilizare a eventualelor beneficii directe sau indirecte și a costurilor. Costul net total al obligațiilor de serviciu universal pentru o întreprindere corespunde sumei costurilor nete aferente fiecărei componente a obligațiilor de serviciu universal, luând în considerare orice beneficiu intangibil. Autoritatea națională de reglementare are responsabilitatea de a verifica acest cost net.

Partea B

Compensarea costurilor nete ale obligațiilor de serviciu universal

Recuperarea sau finanțarea costurilor nete ale obligațiilor de serviciu universal poate impune să se acorde o compensație întreprinderilor cărora le revin obligații de serviciu universal pentru serviciile furnizate în condiții necomerciale. Întrucât această compensație implică transferuri financiare, statele membre trebuie să garanteze că acestea sunt efectuate în mod obiectiv, transparent, nediscriminatoriu și proporționat. Aceasta înseamnă că transferurile trebuie să determine cea mai mică denaturare posibilă a concurenței și a cererii utilizatorilor.

În conformitate cu articolul 90 alineatul (3), un mecanism de repartizare bazat pe un fond ar trebui să utilizeze un mecanism transparent și neutru pentru colectarea contribuțiilor, care să evite pericolul dublei impuneri a intrărilor și ieșirilor din întreprinderi.

Organismul independent care administrează fondul este responsabil cu colectarea contribuțiilor de la întreprinderile care sunt considerate a avea obligația să contribuie la costul net al obligațiilor de serviciu universal în statele membre și supraveghează transferul sumelor datorate sau achitarea taxelor administrative către întreprinderile îndreptățite să primească plăți din fond.