(2) Statele membre instituie și pun la dispoziție, prin intermediul unei surse publice, într-un mod ușor de înțeles, un indice privind calitatea aerului care să ofere informații actualizate din oră în oră cu privire cel puțin la dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozonul, cu condiția să existe o obligație de monitorizare a acestor poluanți în temeiul prezentei directive. Indicele respectiv poate include și alți poluanți, dacă este cazul. În măsura posibilului, indicele privind calitatea aerului trebuie să fie comparabil în toate statele membre și urmează recomandările OMS. Indicele privind calitatea aerului are la bază indicii privind calitatea aerului la scară europeană furnizați de Agenția Europeană de Mediu și include informații privind efectele asupra sănătății, inclusiv informații specifice pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile. Ca alternativă, statele membre pot folosi indicele privind calitatea aerului furnizat de Agenția Europeană de Mediu pentru a îndeplini cerințele prevăzute la prezentul alineat. Dacă un stat membru decide să nu folosească indicele furnizat de Agenția Europeană de Mediu, se pune la dispoziție o trimitere la indicele respectiv la nivel național.