(3) Autoritatea de reglementare poate hotărî, de la caz la caz, cu privire la derogarea prevăzută la alineatele (1) și (2).
Înainte de adoptarea deciziei privind derogarea, autoritatea de reglementare sau, după caz, altă autoritate competentă din statul membru în cauză se consultă cu:
|
(a)
|
autoritățile de reglementare ale statelor membre ale căror piețe sunt susceptibile de a fi afectate de noua infrastructură; și
|
|
(b)
|
autoritățile competente ale țărilor terțe, în cazul în care infrastructura în cauză este conectată la rețeaua Uniunii aflată sub jurisdicția unui stat membru și își are originea sau se termină într-o țară terță sau în mai multe țări terțe.
În cazul în care autoritățile consultate din țările terțe nu răspund consultării într-un termen rezonabil sau într-un termen determinat care nu depășește trei luni, autoritatea de reglementare în cauză poate adopta decizia necesară.
|