(10) În termen de 50 de zile lucrătoare de la ziua următoare datei primirii notificării în temeiul alineatului (9), Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite organismelor de notificare să modifice sau să retragă decizia de acordare a unei derogări. Înainte de a adopta decizia privind derogarea, Comisia poate solicita un aviz din partea Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (41), cu privire la măsura în care derogarea contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. Perioada respectivă poate fi prelungită cu încă 50 de zile lucrătoare în cazul în care Comisia solicită informații suplimentare. Perioada suplimentară începe în ziua imediat următoare primirii informațiilor complete. Perioada inițială poate fi, de asemenea, prelungită cu acordul comun al Comisiei și al organismelor de notificare.
În cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit în cerere, notificarea se consideră retrasă, cu excepția cazurilor în care, înainte de expirarea termenului respectiv, fie termenul a fost prelungit cu acordul comun al Comisiei și al autorității de reglementare, fie autoritatea de reglementare a informat Comisia, printr-o declarație justificată corespunzător, că notificarea este considerată completă.
Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de derogare în termen de o lună și informează Comisia în consecință.
Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.
Dacă Comisia aprobă o decizie de derogare, aprobarea respectivă își pierde efectul:
|
(a)
|
după doi ani de la adoptarea sa, în cazul în care construcția infrastructurii nu a început încă;
|
|
(b)
|
după cinci ani de la adoptarea sa, în cazul în care infrastructura nu a intrat în exploatare în perioada respectivă, cu excepția cazului în care Comisia decide că orice întârziere este cauzată de obstacole majore independente de voința persoanei căreia i-a fost acordată derogarea.
|