Articolul 26 Păstrarea evidențelor

(1)   Informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății sau privind inițiatorul și beneficiarul nu se păstrează pe o durată mai lungă decât este strict necesar. Prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății păstrează evidențele informațiilor menționate la articolele 4-7, iar furnizorul de servicii de criptoactive al inițiatorului și furnizorul de servicii de criptoactive al beneficiarului păstrează evidențele informațiilor menționate la articolele 14-16, pentru o perioadă de cinci ani.

(2)   La expirarea perioadei de păstrare menționate la alineatul (1), prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive se asigură că datele cu caracter personal sunt șterse, cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul intern care stabilește circumstanțele în care prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive pot sau sunt obligați să păstreze astfel de date în continuare. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor numai după ce au efectuat o evaluare cuprinzătoare a necesității și proporționalității unei astfel de păstrări suplimentare, precum și atunci când consideră că aceasta este necesară pentru prevenirea, depistarea sau investigarea activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Perioada pentru care se continuă păstrarea respectivă nu depășește cinci ani.

(3)   În cazul în care, la 25 iunie 2015, într-un stat membru sunt în desfășurare proceduri judiciare care vizează prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și un prestator de servicii de plată deține informații sau documente referitoare la respectivele proceduri, prestatorul de servicii de plată respectiv poate păstra acele informații sau documente în conformitate cu dreptul intern pentru o perioadă de cinci ani de la 25 iunie 2015. Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale și procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite sau solicita păstrarea unor astfel de informații sau documente pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în cazul în care a fost stabilită necesitatea și proporționalitatea unei astfel de păstrări suplimentare pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a cazurilor presupuse de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.